Suntem vicecampioni mondiali la contribuţii plătite către stat, dar prim-ministrul Victor Ponta afirmă că în România sunt prea puţine taxe, iar impozitele sunt încă mici. Ca atare, guvernul USL-UNPR pregăteşte o nouă majorare a actualelor dări către stat şi instituirea unor biruri proaspete, după cum rezultă clar din afirmaţia şocantă făcută de premier chiar în faţa propriilor susţinători:
Dacă nu vă vine a crede că fix asta a scris, verificaţi aici.
Anul victoriei a trecut. Urmează ani taxelor şi al scumpirilor
Cu 35% mai scump. Într-un an
- 8,5 lei/kg costa puiul lui Boc în 2012. De găină, grill;
- 11,5 lei/kg costă azi puiul lui Ponta. În acelaşi magazin.
2013 a debutat cu reintroducerea taxei de primă înmatriculare a autovehiculelor, creşterea cu 16% a nivelului amenzilor aplicabile, a impozitelor şi taxelor datorate pentru clădiri, terenuri, eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, pentru spectacole, pentru operaţiuni judiciare, pentru eliberarea şi preschimbarea actelor de identitate, înmatricularea autovehiculelor şi eliberarea titlurilor de proprietate. Nefiind destul, accizele au fost mărite cu 5,2%. Astfel că ţigările, băuturile alcoolice şi combustibilii s-au scumpit din prima zi a anului. Urmează adoptarea impozitului forfetar pentru firmele care activează în domeniul serviciilor. Cum pomana electorală oferită (în septembrie 2012) deţinătorilor de terenuri arabile trebuie recuperată, nici fermierii nu scapă de forfetar. Creşte baza de impozitare la veniturile obţinute din agricultură în toate domeniile: vegetal, animal, pomicol.
De la 1 aprilie 2013, acciza la bere se majorează cu 10%, ceea ce va conduce la scumpiri şi scăderea consumului. Tot atunci saltă şi preţurile la ţigări, pentru a doua oară în mai puţin de un semestru. Urcă tarifele de eliberare a paşapoartelor şi se introduce coplata la externarea din spital pentru pacienţii deja asiguraţi la CNAS. Şi e doar începutul, după cum ne asigură şeful cabinetului.
Sistemul fiscal românesc e al doilea cel mai complicat din lume, conform Băncii Mondiale. În 2011, eram pe locul 2 din 183 de ţări incluse în studiu, la capitolul “număr de taxe”. În ceea ce priveşte numărul de plăţi datorate statului de către companiile care activează în România, situaţia stă ca în graficul comparativ de mai jos, extras din raportul “Plata taxelor 2013″, realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC).
Anul trecut, angajaţii români au muncit 138 de zile doar pentru a-şi plăti dările către stat.
Calendarul obligaţiilor fiscale în anul 2013
Potrivit Ernst & Young, agenda obligaţiilor fiscale pe care contribuabilii le au faţă de statul român seamănă cu un roman de aventuri. Numai calendarul are peste 110 pagini. Termene de plată, formulare şi declaraţii de înregistrat sau depus, taxe a căror simplă listare şi afişare ar umple pereţii mai multor încăperi. Răsfoiţi documentul următor, apoi întrebaţi-vă ce oferă autorităţile celor care se conformează cerinţelor. Ce dă statul în schimb şi ce face cu banii colectaţi?
În aceste condiţii, Victor Ponta consideră că România e o ţară cu fiscalitate redusă, anunţând înfiinţarea unor noi taxe, impozite, timbre, contribuţii, viniete prin care bugetul să mai stoarcă nişte bani pentru a putea plăti pensiile şi salariile majorate cu inconştienţă generozitate.
Cercul vicios al majorărilor. De unde vin banii de pomeni electorale
Când ai de-a face cu un aparat bugetar supradimensionat, neperformant şi trebuie să prelungeşti agonia Schemei Ponzi a pensiilor de stat, ai două variante:
1) să tai cheltuielile (soluţia Boc). Are avantajul că păstrează inflaţia în limite rezonabile şi dezavantajul că rişti să fii alergat cu furca de cei 5,5 milioane de pensionari, secondaţi de milionul de bugetari şi sprijiniţi de restul asistaţilor social. Nemulţumirea se traduce în instabilitate, care poate deprecia moneda şi alunga finanţatorii străini;
2) să creşti taxele şi să tipăreşti mai mulţi bani (soluţia Ponta). Are avantajul că te face popular şi dezavantajul că loveşti crunt mediul privat. Toate majorările vor fi anulate de scumpiri, iar investitorii vor fi reticenţi în a crea locuri de muncă. Ca să eviţi şomajul, va trebui să creşti numărul bugetarilor. Asta înseamnă cheltuieli din ce în ce mai importante pentru stat, taxe şi mai mari, inflaţie pe măsură. E un cerc vicios.
În proporţie de peste 60%, românii au optat pentru a doua variantă. Drept pentru care, nonşalanţa cu care premierul ne anunţă că fiscalitatea trebuie crescută e legitimă. Asta aţi votat, asta vă servim! În economie, nu există bunăstare scoasă din pălărie.