Pomană electorală. O facem acum sau mai târziu? A prevăzut guvernul anterior bani pentru pomeni, botezate “reîntregiri salariale” sau va trebui să ne împrumutăm pentru mărirea tuturor salariilor bugetarilor? Cât de repede poate fi livrată mita electorală pentru pensionari, numită restituire?
Acestea sunt întrebările care au dominat spaţiul public în ultima săptămână, de când Victor Ponta a fost desemnat premier, iar USL a trecut la guvernare. Iată rezultatul:
27 aprilie-ziua desemnării premierului Victor Ponta
E normal ca Euro să se întărească în raport cu leul în fiecare zi, câtă vreme observatorii străini notează că preocuparea generală e legată de pensii şi salarii, adică de cheltuieli neproductive. Nu se discută despre cota unică sau impozitarea progresivă, despre investiţii, atragere de fonduri, reorganizare, eficientizare, diminuarea deficitului bugetar, a fiscalităţii sau a birocraţiei. Niciun cuvânt despre infrastructură, turism, exporturi sau agricultură. Nu. Toate energiile sunt concentrate spre pensii şi salarii de la stat. Domeniul privat “s-o descurca” el cumva, oricum nu cântăreşte electoral suficient încât să fie băgat în seamă.
La ce ne foloseşte stabilitatea?
Deşi noul guvern a fost format extrem de rapid şi nu pare a avea nicio problemă în a obţine învestitura Parlamentului, leul continuă să suporte presiunea deprecierii. Pentru că nu instabilitatea politică e problema, ci agenda politicienilor. Altfel spus, analiştii internaţionali nu se tem că n-are cine să ne conducă, dar sunt înfricoşaţi atunci când văd cum au de gând guvernanţii să conducă şi care le sunt priorităţile. În ciuda eforturilor BNR, cursul de schimb reflectă, prin deprecierea leului, această preocupare.
Pieţele internaţionale n-au uitat că salariile bugetarilor greci au crescut cu 88% între 2001 şi 2010, iar pensiile au ajuns la 80% din valoarea salariului mediu, înaintea dezastrului financiar. Dar, desigur, nouă nu ni se poate întâmpla nimic asemănător. Grecii au fost proşti şi leneşi, noi suntem cu moţ. Prăjim un mic, încingem o horă de campanie, ei “să ne deie“, că economia merge ş’-aşa.
daca tot declara ca vor “revenire”, de ce nu fac TVA-ul 19% cum era pana in 2010? ca TVA platim toti, indiferent unde lucram.
Bună întrebare, Tudor! Răspunsul politic este: pentru că măsura nu aduce la fel de multe voturi. Răspusul economic ar fi: încasările mai mici din TVA nu pot fi reglate prin inflaţie şi curs.