«

»

Orăşelul scumpirilor

14 Iunie 2013

legume aprozar tarabeÎn oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână locuiesc: un bătrân şi o bătrână – două jucării stricate – (nu strâmbaţi din nas, Minulescu le-a zis aşa*), trei funcţionari la primărie (cu primar cu tot) un angajat la o companie privată din oraşul vecin (care face naveta către locul de muncă) şi un aprozarist isteţ care îi aprovizionează pe toţi cu legume şi fructe proaspete. Restul populaţiei a fugit din oraş din pricina ploilor prea dese.

E primăvară, au înflorit grădinile, ceru-i ca oglinda, iar oamenii, după produse de sezon şi-au pornit colinda. Nimeni nu concepe un Paşte fără miel, garnisit obligatoriu cu ceapă verde şi cartofi, nici un început de mai fără grătare sfârâind, asezonate cu roşii şi castraveţi, nici un început de iunie fără cireşe şi căpşune. Lipsa de imaginaţie culinară a cetăţenilor din oraşul ploios îl încurajează pe aprozarist să crească preţurile la prospături cu vreo 20%. Mâncarea e scumpă, dar lumea cumpără, ce să facă?

S-AU scumpit toate, noroc cu domn’ primar!

hora pnl campanie

Hora majorărilor

Cei doi bugetari de la primărie încep să facă scandal. Vor indexarea veniturilor în raport cu rata inflaţiei, altfel îl ameninţă pe primar că or să-i pitească ştampila şi or să-i pună piuneze pe scaunul capitonat de la birou. Temându-se de o revoltă cu calculatoarele în stradă, edilul introduce repede un impozit suplimentar pe apa de ploaie şi le creşte subordonaţilor salariile cu 10%, după modelul consacrat. Aceştia primesc vestea cu urale, promiţând să-l voteze şi la anu’.

Desigur, în euforia momentului, funcţionarii uită atât că mărirea nu acoperă în totalitate sporul preţurilor, cât şi că de acum înainte vor plăti un impozit în plus pe apa de ploaie. Dar, românii sunt un popor vesel, nu-i aşa? De ce să le stricăm bucuria?

La auzul veştii, aprozaristul se bucură şi el. Clienţii săi salariaţi la stat vor avea mai multe bancnote în portofel, deci vor putea plăti în plus pentru mâncare. Aşa că mai urcă şi el etichetele cu 10%, după modelul consacrat.

Funcţionarii nu înţeleg strategia comerciantului, intră în magazin, constată scumpirea şi îl binecuvântează în gând pe dom’ primar. “Ce bine că ne-a dat salarii mai mari, altfel ce ne făceam? Că s-au scumpit toate”. Şi cumpără voioşi legumele autohtone supraevaluate de la intermediarul cel abil.

Indexaţi sau eutanasiaţi

Pensionarii constată că nu le mai ajung banii nici pentru o coajă de cartof. Se revoltă la rândul lor, ameninţându-l pe primar că la următoarele alegeri îi iau jucăriile şi îl dau afară din primărie. Speriat, gospodarul oraşului dă telefoane pe la guvern, se roagă de amicii politici, promite să mai facă loc pentru nepotul cuiva la el în birou şi aşa obţine o mărire a pensiilor pe motiv de inflaţie. 5% să fie pentru toţi bătrâneii amărâţi. Dar mai băgăm şi o taxă naţională pentru secarea bălţilor formate după ploaie, că altfel nu-s bani de pensii la bugetul asigurărilor sociale. Tot după modelul consacrat.

efectul inflationist pontaAsemeni concetăţenilor bugetari, moşul şi baba dănţuiesc în piaţa publică de fericire, îşi promit voturile în avans şi uită cu desăvârşire că acum au două dări suplimentare, iar pensiile indexate tot nu acoperă rata inflaţiei. Dar, “noi să fim sănătoşi”, că ne-om descurca!

Aprozaristul participă din nou la veselia colectivă, încântat că de acum populaţia va fi mai avută, pe hârtie. Adică  mai dornică de pus pe cheltuială. Legumele şi fructele se scumpesc cu încă 5%. Bătrânii mulţumesc Cerului că le-a scos în cale un primar vizionar. “Dacă nu era dânsul să ne crească pensiile la timp, muream de foame!”, exclamă cei doi vârstnici.

Şi uite aşa trece anul. Locuitorii oraşului ploios se uită cum ninge decembre şi îşi fac planuri pentru Crăciun. Nu se poate fără piftie, friptură de porc şi salată boeuf. Comerciantul nostru isteţ le oferă generos barabule degerate la preţ de portocale spaniole. Bugetarii pun de-o grevă festivă. Pensionarii cer să fie eutanasiaţi în piaţa publică, pe cheltuiala statului.

În căutarea portocalelor

rată inflatie Romania UE scumpiri

Găsiţi România

Numai angajatul companiei private tace şi împachetează. Salariul lui n-a crescut cu nici un leu, taxele şi impozitele aproape s-au dublat, iar şeful l-a sfătuit să-şi caute o altă slujbă dacă nu-l mulţumesc veniturile actuale, după modelul consacrat. Aşa că omul a decis să-şi facă bagajele şi să plece. Nu în oraşul vecin, că şi acolo primarul, preocupat să nu-i scadă cota electorală, nu face decât să  umfle buzunarele majorităţii votanţilor cu hârtii fără valoare, în timp ce creşte birurile. O să plece în Cipru, la cules. De când n-a mai pus gura pe un cartof, a descoperit că-i plac portocalele.

Record european » România a înregistrat cea mai mare inflaţie anuală din Uniunea Europeană în luna mai 2013. Dacă media de majorare a preţurilor la nivel european a fost de doar 1,6%, în România scumpirile au fost de aproape trei ori mai mari, ajungând la 4,4%. Tendinţa puternic inflaţionistă s-a conturat începând cu anul 2012, fiind anticipată şi explicată aici.

(*) “În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi o bătrână –/ Două jucării stricate –/ Merg ţinându-se de mână…” e ultima strofă din poezia “Acuarelă” de Ion Minulescu.

1
Vote -1 Vote +1Teo din Iasi
27 Noiembrie 2013 @ 18:25

Daca ai citat din Minulescu – te iert ca (mai) citesti Cancan…

PS: Din cauza inflatie fack economie la scris.

2
Vote -1 Vote +1Acru
28 Noiembrie 2013 @ 0:24

@Teo, citesc orice e relevant pentru societatea românească. Ermetismul elitist şi fiţele culturale sunt greşeli pe care le-au făcut alţii din plin, nu-i cazul să le repetăm şi noi. Dacă vrei să “deştepţi mahalaua”, primul pas e să o înţelegi. Iată un articol excelent pe tema asta.

Tu ce părere ai?