«

»

A murit îndrăgitul. Să-l fugărim

31 Ianuarie 2012

Ziua 1

familia lui Cornel Dinu la înmormântareArtistul X a murit. Nu contează că e vorba despre un bătrân actor intrat în negura uitării, despre vreo cântăreaţă de mâna a doua care s-a sinucis sau despre un regizor anonim, în clipa decesului omul devine automat mare, celebru şi îndrăgit. Iar dacă-i mare, atunci e rost de Breaking News. Televiziunile de ştiri îşi lasă baltă programele obişnuite, „gugălesc” la repezeală o biografie şi nişte poze cu defunctul, apoi se reped să-i sune pe colegii de breaslă ai acestuia. Până să răspundă artiştii la telefon, invitaţii care se nimeresc prin platou la acea oră, fie ei politicieni, oameni de afaceri, jandarmi sau antrenori de fotbal, sunt obligaţi de împrejurări să comenteze evenimentul. Şi cu toţii par a se pricepe. Nimeni nu zice „Dumnezeu să-l/s-o ierte, habar n-am cine e”. După cinci minute de jelanie politicoasă, discuţia se îndreaptă către condiţia artistului în România, apoi deraiază complet ajungând, inevitabil, la „jos Băsescu”.

Ziua 2

antena3 jurnalism funebru

Live, de lângă coşciug

Trupul artistului X a fost depus în locul Y. Pozele se înmulţesc, capătă un chenar negru şi o muzică adecvată. Biografia e ceva mai elaborată, iar colegii de breaslă sunt intervievaţi la faţa locului. Unii ştiu despre decedat doar unde îşi parca maşina când venea la teatru, dar tot sunt invitaţi la microfon. Reporterii trimişi să transmită de lângă cosciug se întrec în clişee şi exprimări bombastice. Fie că-i vorba despre televiziuni ori despre presa online,  aflăm tot că răposatul „a plecat prea devreme dintre noi” (chiar dacă avea peste 80 de ani), că  „vestea morţii lui i-a lovit ca un trăsnet pe toţi cei apropiaţi” (chiar dacă suferea de ani de zile de o boală incurabilă) sau că „filmele/piesele/creaţiile lui X vor rămâne mereu în memoria publicului” (chiar dacă reporterul însuşi are nevoie de o fiţuică pentru a-şi aminti, concret, nişte titluri). Cameramanii caută cu insistenţă prin mulţime chipurile cele mai înlăcrimate şi filmează îndeaproape reacţiile rudelor „zdrobite de durere”.

Deşi jurnaliştii spun că familia „a cerut discreţie în aceste momente grele”, ei ştiu că patronii cer audienţă, iar publicul devorează bocetele în direct, aşa că îl fugăresc pe partenerul de viaţă al celui „trecut în nefiinţă” cu întrebări imbecile de genul „cum vă simţiţi?”, „ce veţi face acum?” sau „care au fost ultimele lui cuvinte?”. Ziariştii necrofagi chestionează vecinii pensionari turnători. Fericiţi că nu sunt ei în copârşeu, aceştia spun tot ce ştiu şi multe altele pe deasupra: cu cine se certa regretatul, cine îl vizita, ce cumpărături făcea, cât bea, ce fuma, la ce ore pleca sau venea de acasă.

Ziua 3

antena1 filmează înmormântări

Relevanţă maximă

Artistul X a fost înmormântat. Montajul foto e mai grăitor ca oricând, pozele au chenar, muzică de ţi se rupe sufletul, plus o lumânare arzând, pentru efect. Se repetă biografia şi mărturiile colegilor de breaslă despre cel care „a plecat să joace/cânte printre îngeri” după ce “cortina a căzut pentru ultima dată“.

Din nou familia cere o înmormântare discretă, dar nimeni n-o bagă în seamă. Cimitirul se umple de gură-cască, pomanagii şi camere de luat vederi. În continuare se vânează imagini cu batiste, ochi înroşiţi, nasuri mucoase şi haine de doliu.

Ziua 4 şi, eventual, următoarea săptămână

Aflăm că de fapt, artistul X ar fi putut fi salvat. Se comentează intens viteza cu care a venit ambulanţa, competenţa medicilor şi bunăvoinţa asistentelor. Încă un prilej pentru ca discuţia s-o ia razna către starea sistemului sanitar din România, terminându-se, ca întotdeauna, cu „jos conducerea”.

Dacă e vorba de o sinucidere, speculaţiile se prelungesc şi în zilele 5, 6, şi 7. Se fac reconstituiri, se iau la întrebări posibilii amanţi şi sunt priviţi cu suspiciune foştii soţi. Chiar dacă artistul X ar fi băut cianură în direct, la oră de maximă audienţă, pentru că era un depresiv cu ştate vechi, tot s-ar fi căutat autorul moral, cel care „l-a determinat să facă asta”. Iar dacă vinovatul nu este de găsit printre colegii, iubiţii şi prietenii mortului, atunci cu siguranţă îl dibuim în guvernarea care „a distrus muzica/teatrul/filmul românesc” şi „i-a lăsat pe artişti muritori de foame”. În concluzie, Jos Băsescu!

1
+7 Vote -1 Vote +1Ioana
31 Ianuarie 2012 @ 13:28

:) ) Superba descrierea!
Extrem de precisa, mai ales la partea cu mucozitatile si lacrimogenitatile sine qua non.

2
Vote -1 Vote +1Sarcasticu
31 Ianuarie 2012 @ 13:44

Totul ţine de marketing.

3
Vote -1 Vote +1Probiu
31 Ianuarie 2012 @ 16:03

dupa ce citesc articolul asta pe antena1 dau inapoi pe protv :)
exact durata de viata a unui eveniment mortuar din Romania

Tu ce părere ai?