«

»

Efectul Ponta la raft şi schimbul de rol

24 August 2012

Un cazan sub presiune acumulată timp de doi ani. Astfel arătau producătorii şi comercianţii din industria bunurilor de larg consum (FMCG). După majorarea TVA produsă în vara lui 2010, marjele de profit s-au diminuat, iar industria de profil n-a găsit declicul care să-i permită creşterea preţurilor.

Odată veniţi la putere aşii pomenilor electorale (Uniunea Socialistă cu un “L” decorativ în denumire), producătorii, comercianţii şi intermediarii au primit “verde” la a porni tăvălugul scumpirilor, ca în fiecare an electoral. Mai întâi, deprecierea leului a crescut costurile importurilor, preţul carburanţilor şi tarifele calculate în Euro. Apoi, majorarea NOMINALĂ (iată de ce nu şi reală) a salariilor bugetarilor de la 1 iunie a oferit scumpirilor un pretext psihologic perfect.

Ce fonduri structurale? Ia de-o bere şi votează

efectul inflationist pontaIeri, 23 august, executivul Ponta a operat o rectificare bugetară de o iresponsabilitate greu de egalat: guvernul a tăiat fondurile pentru investiţii (inclusiv cofinanţările fondurilor europene) ca să poată da de pomană salarii, pensii şi ajutoare sociale. Să renunţi la bani europeni ca să induci inflaţie, doar pentru a-ţi asigura votul unora ca el pare absurd. Nu şi în România, nu şi pentru USL. Ca efect imediat, lucrările la Coridorul IV pan-european încetează. Evident, se vor cheltui bani pentru conservarea lucrărilor deja efectuate cu o autostradă imposibil de inaugurat înainte de alegeri. Deci, inutilă.

Dat fiind contextul economic, majorările salariale în condiţiile în care nu creşte şi productivitatea înseamnă automat presiuni inflaţioniste şi deficit de cont curent. A spus-o şi Consiliul Fiscal, o ştie orice individ cu neuronii limpezi.

E greu de presupus că acei bugetari şi pensionari care ştiu să calculeze nu vor realiza, finalmente, că puterea lor reală de cumpărare s-a diminuat, de fapt. Probabil că trezirea la “realitatea cifrelor” se va produce abia după sezonul de iarnă, alegerile fiind programate în toamnă.

Actorii au schimbat rolurile. Scenariul rămâne, publicul aplaudă

Ca de fiecare dată, factura pomenilor politice va fi plătită chiar de aceia care cad în capcana populismului. Acum patru ani, PD-L şi PSD criticau guvernul naţional-liberal condus de Călin-Popescu Tăriceanu (bad guy) pentru că nu măreşte salariile cu 50% de pe-o zi pe alta, iar Traian Băsescu (good guy) promulga cea mai absurdă lege, cel puţin din punct de vedere economic. Preşedintele ştia că nicăieri în lume nu s-au majorat vreodată salariile unei întregi categorii profesionale cu 50%. Şi totuşi, Băsescu susţinea că statul poate plăti, dintr-o dată, cu 50% mai mulţi bani profesorilor (implicit tuturor salariaţilor bugetari).

Băsescu a fost reales un an mai târziu, iar PD-L a venit la guvernare. Iniţial, alături de PSD. Ştim ce a urmat pentru economia reală. N-am învăţat nimic, am uitat tot, iar acum aplaudăm frenetic aceiaşi actori politici jucând piesa falimentului, după un scenariu tras la indigo. S-au schimbat doar rolurile.