«

»

Fiarele, viaţa şi pariul

14 Noiembrie 2012

Înaintea alegerilor prezidenţiale din SUA, Dorina şi Mirela au făcut prinsoare. Dorina susţinea că Barack Obama va triumfa, iar Mirela a mizat pe Mitt Romney. Obama a rămas preşedinte. Fiindcă a pierdut pariul cu Dorina, Mirela s-a retras învinsă. Dorina trăieşte bucuria victoriei în faţa Mirelei, care “moare” de ciudă.

Până aici e limpede, sperăm. Haideţi să facem un exerciţiu. Vom înlocui în textul de mai sus numele pariorilor cu substantivele comune “viaţă”, respectiv “moarte”. Învingătoarea Dorina e “viaţa“, învinsa Mirela e “moartea“. Fără nicio altă conotaţie, doar chestiune de … notaţie, ca la matematică. Să vedem cine face şi cine câştigă pariul.

Înaintea alegerilor prezidenţiale din SUA, viaţa şi moartea au făcut prinsoare. Viaţa susţinea că Barack Obama va triumfa, iar moartea a mizat pe Mitt Romney. Obama a rămas preşedinte. Fiindcă a pierdut pariul cu viaţa, moartea s-a retras învinsă. Viaţa trăieşte bucuria victoriei în faţa morţii, care “moare” de ciudă.

Folosiţi corect clişeele! Pariul dintre viaţă şi moarte

Prin definiţie, pariul presupune existenţa unor ipoteze contrare, dintre care una se confirmă, iar cealaltă e infirmată. Nu există cale de mijloc, e ori alb, ori negru. Ori Obama, ori Romney. Ori viaţa, ori moartea. Când una face rămăşag cu cealaltă şi pierde, opusul câştigă. Pare simplu, dar ce credeţi că vrea să zică autorul frazei următoare?

cliseu pariu viata moartea

Captură ecran clişeu inversat

Exact, ar vrea să spună că victima accidentului a expiat. A sucombat. A răposat, a murit, s-a dus la Doamne-Doamne. Numai că se încurcă în şablonul cu pariul.

A pierde pariul cu viaţa înseamnă a trăi, căci viaţa câştigă! A pierde pariul cu moartea înseamnă a muri, căci moartea câştigă. Ca în exemplul cu Dorina şi Mirela.

fiare contorsionate

Fiare contorsionate

Dragi jurnalişti sau scriitori pe blog, dacă tot e imposibil să ieşiţi din colecţia de şabloane precum “salvatorii sosiţi de urgenţă la faţa locului s-au luptat mai bine de [aici unitatea de timp] să scoată răniţii dintre fiarele contorsionate ale [aici denumirea vehiculului], dar pentru victima X a fost prea târziu, căci a pierdut pariul cu… “, măcar folosiţi naibii clişeele corect. Până şi formulele stereotipe au mândria şi logica lor.  Pariul pierdut e cu moartea, dacă încercaţi să spuneţi că omul s-a dus pe lumea ailaltă.

Pentru ilustrarea relatării scenei accidentului, aveţi în stânga o fotografie cu nişte fiare contorsionate.

1
Vote -1 Vote +1dama-de-pica
14 Noiembrie 2012 @ 16:18

Dintre fiarele “din stânga” e mai greu să scoţi răniţii perdanţi în pariul cu moartea, maşinăriile astea funcţionează altfel, cred.
Cât despre clişee, toată viaţa noastră e plină de clişee, ne plac clişeele, ne fac să se simţim în siguranţă, sunt puncte fixe de care ne putem agăţa când ni se pare că suntem depăşiţi, uitaţi, ignoraţi. Orice “hors” ne trezeşte suspiciuni, ne tulbură, ne provoacă dischinezii hiperkinetice. Deci, ACRU, ce-ai cu noi (“de ne pui să dăm cu var”)?

2
+1 Vote -1 Vote +1Acru
15 Noiembrie 2012 @ 0:56

Clişeele simplifică realitatea, ce-i drept. Utilizate corect şi ponderat, pot fi chiar algoritmi eficienţi. Cu toţii le folosim, în doze mai mari sau mai mici.

Aşadar, n-avem nimic cu onorabilele şabloane. Însă, mult şi prost parcă-i prea de tot.

Tu ce părere ai?