Vă amintiţi povestea analfabetului funcţional? Când l-am definit, am avut senzaţia că exagerăm în privinţa caznelor pe care le suportă unii români în faţa ghişeului poştal. Ne-am înşelat, nu-i niciun exces în descrierea noastră. Iată ce a fost întrebat Google:
Întrebarea Pe ce parte a plicului se trece adresa expeditorului? are un răspuns simplu: pe mijloc. Adresa destinatarului se trece pe laterala plicului, iar timbrul se lipeşte de cutia poştală după ce, în prealabil, a fost stropit cu sifon din belşug. E recomandabil să folosiţi hârtie velină pentru textul desenul scrisorii. Nu uitaţi să faceţi câteva poze evenimentului, pentru miile de prieteni de pe Facebook.
Note: hârtia igienică nu e velină. Velin nu e ce au viperele în muşcătură.
Serios acum, în şcoala primară nu se mai dau compuneri cu subiectul “scrieţi o scrisorică mititică pentru Doamna învăţătoare”? Ce se predă, navigarea pe Internet şi utilizarea motoarelor de căutare? Cum naiba ştiu unii concetăţeni să dea de Google, dar habar n-au pe ce parte a plicului se scrie o adresă?
Io zic ca sunteti rauti la faza asta. Frumos ca omul s-a informat si s-a priceput sa caute corect. De unde stiti ca nu era vreun elev de scoala primara care nu a invatat inca din astea si l-a trimis tata sa caute pe net ca sa se invete sa se descurce singur?
Deci ştie să navigheze, ştie să tasteze, ştie cum să caute cu Google, dar vrea să afle cum se scrie pe un plic. Era o zicală cu pusul căruţei înaintea boilor. Oare se aplică şi la învăţare?
P.S. Doar la “faza asta” am fost răi? Dezamăgitor. Speram că ne iese zilnic.