Nu-i cu mămici care-şi dau huţa odraslele în timp ce îngurgitează sarmale de la candidat. Nu-i cu pensionari colhoznici care pun de o şedinţă în mijlocul străzii pentru a-şi desemna preferatul. Nu-i cu Miaunel şi Chiulangel, nici cu domnu’ Dan şi poporu’ şi nici cu steagul Uniunii Europene fluturat emfatic. Nu-şi face nimeni zece cruci şi nu se pupă icoane în imagini. Filmul nu vorbeşte despre schimbare, victorie, locuri de muncă, spitale, viitorul copiilor, trecutul bunicilor şi miile de kilometri de asfalt turnat pe hârtie. Nu promite nimic, nu se laudă, nu atacă şi nici nu ameninţă.
Cel mai bun videoclip din campania electorală 2012 nici măcar nu promovează un politician anume! E despre votul responsabil şi … nu-i în limba română.
Când primul mesaj electoral coerent, simpatic, inteligent şi subtil aparţine Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR), ai o problemă gravă. Fie la nivelul clasei politice româneşti, fie la nivelul specialiştilor în comunicare, fie la nivelul aşteptărilor electoratului.
