«

»

Drama analfabetului funcțional

5 Martie 2012

Analfabeţii funcţional sunt oameni cu şcoală. Au absolvit primele opt clase, poate chiar şi liceul. Ştiu să citească, adică recunosc literele, şi să scrie, adică să semneze altfel decât apăsând pe hârtie degetul înmuiat în tuş.

Au televizor şi urmăresc talk-show-urile de seară, bucurându-se când domnu’ Gâdea mai scapă câte o înjurătură la adresa „nenorociţilor ăştia care ne conduc” sau când domnu’ Dan Diaconescu Direct Preşedinte (pupa-l-ar pe suflet!) le promite un viitor năclăit în lapte şi miere. Au telefon mobil, de la care dau apeluri taxate cu un euro pe secundă pentru a-şi afla horoscopul direct de la Urania. Deţin conexiune de Internet şi sunt buni prieteni cu Google, în căsuţa de căutare a căruia tastează cu două degete „video camera ascunsa in camera fetelor unde iele se golesc” (dovada aici).

De unde să ştiu ce semnez?

ţepuită păgubită acteÎnsă, cu toate aceste facilităţi, analfabeţii funcţional au o viaţă foarte complicată. Nu de puţine ori îi vezi scărpinându-se în cap cu harta Metrorex în faţă, întrebând pe unde să o ia ca să ajungă la staţia Unirii sau în faţa ghişeului de la poştă, vrând să afle pe care parte a plicului se trece adresa expeditorului (asta după ce s-au muncit să afle ce naiba e ăla un expeditor). Orice întâlnire cu un formular le provoacă dileme fundamentale de tipul „care o fi numele şi care prenumele?” şi de aceea privesc cu suspiciune fiecare schimbare minoră a ritualului birocratic, refuzând modernizările şi simplificările cu un categoric „nu ştiu io d-astea”.

Păcat însă că neştiutorii cu şcoală nu sunt consecvenţi în recunoaşterea limitelor şi când li se înfăţişează iluzia unui chilipir. Atunci sunt gata să iscălească, evident fără să citească, orice hârtie le este vârâtă sub nas de către un escroc bine îmbrăcat, care „vorbeşte frumos”. Datorită lor încă mai funcţionează schemele Ponzi, scrisorile nigeriene pe e-mail şi mesajele spam de tip „trimite scrisoarea aceasta la încă cinci prieteni şi ţi se vor îndeplini cinci dorinţe înainte de ora cinci şi cinci. Dacă nu trimiţi, o să ai ghinion cinci ani”.

Având în vedere că societatea contemporană le oferă provocări intelectuale la fiecare pas, analfabeţii funcţional nu mai au timp şi energie să se „culturalizeze la cap”. Pentru asemenea oameni ultima carte citită e cea de telefon, ultima piesă vizionată e bujia de la Dacie, iar cel mai recent concert ascultat e acela dat de greierii din faţa blocului, în timp ce ei ţineau de şase pe balcon ca să vadă cu ce gagică se întoarce acasă vecinul de la etajul trei.

Să ne dea, că d-aia îi alegem

Neculai Onţanu primar sector 2 pomană

Trăiască primarul, că ne dă!

Foarte bine descrişi de replica lui Vodă Lăpuşneanu, „proşti, proşti, da’ mulţi”, analfabeţii funcţional sunt mai influenţi decât s-ar crede în România. Votul lor este perfect egal (şi de cele mai multe ori de sens opus) cu al oricărei personalităţi culturale, de exemplu. Incapabili să planifice mai departe de masa următoare, ei primesc cu urale pomenile electorale de tip „mărirea tuturor salariilor şi pensiilor” şi sunt entuziasmaţi de campaniile bazate pe mititei, zahăr şi ulei. Ei votează ca la licitaţie, pentru ăla care dă mai mult. Apoi amplifică inflaţia deja creată, îmbulzindu-se la rafturi când aud un zvon alarmist despre scumpiri şi crize de produse, sau cumpărându-şi pe credit lucruri pe care nu şi le permit.

Când, inevitabil, ajung la fundul sacului, explică în puţine cuvinte şi mulţi decibeli că vor „jos conducerea” şi alegeri anticipate „ca să vină alţii, că ăştia e nişte hoţi care a minţit poporu’ cu televizoru’ ”. Cu fiecare ciclu electoral, cercul vicios o ia de la capăt: politicienii fac sau promit pomeni, inflaţia creşte, nivelul de trai scade, analfabeţii se revoltă şi cer schimbare.

Ce caută românii:

1
Vote -1 Vote +1coolnewz/Ratatouille
5 Martie 2012 @ 22:26

pai si cum sa procedam cu astia? sa le luam dreptul al vot nu se poate. sa le dam numai juma de vot iar nu se poate …

2
+9 Vote -1 Vote +1Acru
6 Martie 2012 @ 7:01

Cum nici să-i împuşcăm nu prea se poate, zic să-i învăţăm. Sau să avem răbdare până când se dumiresc singuri. N-ar trebui să treacă mai mult de 30 de ani de azi încolo (50 în total, 20 de la Silviu Brucan).

3
+6 Vote -1 Vote +1Ami
6 Martie 2012 @ 10:15

“Cu prostul nescolarizat/te lupti un pic si ai scapat!/ Dar duci o lupta colosala/ cu prostul care are scoala…”

4
+1 Vote -1 Vote +1Acru
6 Martie 2012 @ 11:22

@Ami, corect! Pe cât de trist, pe atât de adevărat.

Dacă ne uităm la palmares, constatăm că lupta a fost pierdută mai mereu, cel puţin în plan socio-politic.

Tu ce părere ai?