Cum guvernanţii au rezolvat toate problemele sociale şi economice stringente, de luni începe marea numărătoare naţională. Obiectivul e clar: cel puţin 1.374.357 de români cu drept de vot trebuie ucişi, făcuţi să dispară sau trimişi în exil. Nu prea contează pretextul, important e să fie şterşi de pe listele electorale permanente.
De ce număratul ăsta nu-i aşa simplu cum crede lumea
Aparent, e destul de simplu. Armata de primari înregimentaţi politic trebuie să asigure distribuţia uniformă a “dispăruţilor” în teritoriu, evitând excesele de tip Bulică. Numai că aleşii nu se înghesuie deloc să-şi taie din pix populaţia administrată, întrucât diminuarea scriptică a numărului de alegători aduce cu sine necazuri atroce, precum scăderea numărului de consilieri judeţeni şi locali, spre exemplu. Mai rău, dacă norma de reprezentare rămâne aceeaşi (un deputat la 70.000 de locuitori, respectiv un senator la 160.000), o curăţare neglijentă a listelor electorale poate însemna pierderea unor locuri în Parlament şi poate provoca “redesenarea” unor colegii electorale.
Ghinioanele nu se opresc aici. Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat membru UE este calculat în funcţie de cuantumul populaţiei. Şi voturile la care România are dreptul în Consiliul Uniunii Europene sunt direct proporţionale cu populaţia. La fel şi unele fonduri din proiecte europene sau chiar alocările de bani de la bugetul naţional. Nu degeaba recenzau ieşenii după modelul Pristanda în toamna anului trecut, la recensământul boicotat de Uniunea Social Liberală.
Trebuie notat că dinamica populaţiei cu drept de vot pentru ultimul deceniu ani e dată de raportul dintre natalitatea perioadei 1984 – 1994 şi mortalitatea recentă. Nu sporul (negativ sau pozitiv) al populaţiei e relevant, ci câţi dintre români au împlinit vârsta legală de vot între 2002 şi 2012, respectiv câţi conaţionali au decedat.
Capcana numerelor mici
Primarii USL sunt într-un cerc vicios. Ordinul de la centru e să ascundă în pălărie, prin magie, cât mai mulţi cetăţeni, raportând o populaţie în scădere notabilă. Însă edilii ştiu că beneficiul potenţial al demersului e mai mic decât costul real. Aşa că obiectivul de a face pierduţi 1,37 milioane de români ar putea fi ratat, numărătoarea făcându-se la fel de împleticit ca şi la recensământul etilic.
În sfârşit s-a prins şi Ponta. Tot Băsescu e de vină
(7 august 2012)
A fost nevoie de intervenţia scrisă a Curţii Constituţionale, completată cu demisia miniştrilor Administraţiei şi Internelor (Victor Paul Dobre şi Ioan Rus) pentru ca Victor Ponta să abandoneze ideea epurării drastice a listelor. Premierul a primit din teritoriu semnale ferme din care, în final, a înţeles întocmai ce am scris mai sus: primarii refuză reducerea birocratică semnificativă a numărul de cetăţeni. Nici “baronii locali” nu sunt încântaţi de idee, alegerile legislative fiind iminente, iar locurile în Parlament deja cumpărate negociate.
Aşa că Victor Ponta a făcut ce ştie mai bine. A renunţat la “mini-recensământ”, dând vina pe Traian Băsescu. Curăţarea masivă a listelor nu se poate face din cauza preşedintelui suspendat, a declarat şeful executivului.
Daca toti romanii cu drept de vot din strainatate vor fi scosi de pe listele electorale, propun ca sase luni de acum incolo sa nu mai trimita nici un ban in tara, iar cei din Romania cand nu vor mai avea din ce sa traiasca sa-i ia de gat pe ,,alesi” si sa dea cu ei de pamant! Este o crima sa iei un drept civil unui conational doar pentru ca nu ti-a iesit jocul murdar!
Eu de astazi REFUZ SA-MI MAI PLATESC TAXELE, riscand penalizarea.
@Raluca, chiar şi fără blocajul financiar al românilor din diaspora, în primăvara viitoare aleşii actuali vor fi căutaţi cu securea de “popor”. E suficient să ne uităm la deprecierea leului, coroborată cu dezastrul din agricultură şi inflaţia indusă prin pomeni electorale. Şi vine iarna