Alexandra Jeles e proastă. Sau îşi bate joc de angajatorul ei, România liberă. Sau nu înţelege limba engleză deşi citeşte The New York Times. Minimum una dintre aceste afirmaţii este în mod cert adevărata.
Alexandra Jeles, redactor online la Romanialibera.ro, scrie aici exact aşa:
Dacă aţi citit povestea ţepelor date de patronul român Nelu Bălan în America, ştiţi deja despre ce e vorba. Dacă nu, vă invit să citiţi aici.
Haloimăs total
Dragă Alexandra Jeles, David Segal e autorul articolului acesta, din care te inspiri tu. David Segal n-a călcat în viaţa lui în restaurantul Nello, deţinut de românul Nelu Bălan. Pastele cu sos de trufe care costă la Nello’s 275 de dolari au fost mâncate şi plătite de Craig Tall, din orăşelul Mercer Island, statul Washington, care e un cititor al ziarului. Nenea ăsta “înalt”, Tall pe numele său, a fost la restaurantul cu pricina acum câteva luni (“months ago” scrie clar în articol), nu la începutul lui 2012 cum înţelegi tu.
De altfel, Mr. Tall apare de vreo trei ori menţionat în materialul NYTimes. Ai crezut că David Segal se transformă în Craig Tall când merge la restaurant, apoi îşi scrie singur epistole ca să se plângă? Nu, Tall chiar nu e alter-ego-ul lui Segal, iar o minimă cunoaştere a eticii presei americane ţi-ar fi relevat asta, chiar dacă nu bungheşti limba lui Shakespeare.
Un ziarist american nu va scrie niciodată un articol atât de virulent fără a cita surse credibile. Dacă Segal personal păţea tărăşenia cu pastele, articolul n-ar fi apărut, pentru că nu s-ar fi putut cita pe sine, cum ai scris tu.
Aşa, şi?
Cititorii ACRU.ro, care în mod sigur sunt mai inteligenţi şi mai informaţi decât cei ai Alexandrei Jeles, se vor întreba de ce contează că e Tall şi nu Segal, e octombrie 2011, nu ianuarie 2012 etc. Contează. Pentru că alde Alexandra Jeles iau bani ca să compromită presa online, făcând de râs mărci de tradiţie, precum România Liberă, cotidian fondat în 1877 şi relansat de Petre Mihai Băcanu.
A dat cu pliciul în Albinuţa Zumzy
Întâmplător, noi am găsit această traducere idioată pentru că ştim subiectul Nelu Bălan pe de rost. De mâine, nu ne va mai interesa Alexandra Jeles. Iar ea va continua să scoată tâmpenii la normă, pe bandă rulantă, devenind, în timp, lider de opinie. Va apărea la TV ca să-şi dea cu părerea despre economie, politică, sănătate sau justiţie. Telespectatorii ori cititorii, fie vor închide televizoarele scârbiţi de mediocritatea presei, fie se vor alimenta cu gânduri mediocre, rostite cum se nimereşte, devenind, la rândul lor…”Alexandre Jeles”.
Alexandra Jeles a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) a Universităţii din Bucureşti, obţinând media 8,82 le examenul de licenţă.
În mod ironic, cuvântul “jeles” înseamnă “eminent” în limba maghiară.
Alexandra (deloc) Jeles scrie despre sine:
Mă caracterizează ideile geniale dar şi cele banale, planurile măreţe dar şi lucrurile simple.
Adânc, nu?
Sursa pozei cu inamica Albinuţei Zumzi: Facebook
Nu e singurul jurnalist de cacao din tara noastra…
Sunteti rai, domn’le…(multa rautate in lume).
E greu sa fi jurnalist, sa citesti atata informatie in viteza, sa faci un rezumat in minte (care necesita o oarecare eminenta totusi), apoi sa il transcrii.
Si dupa toate astea, sa mai fie si corect, coerent si de calitate.
Viata este dura, oamenii e rau. Putina intelegere si toleranta nu se poate?
Corect, Alexandra Jeles nu e nici singurul ziarist catastrofă, nici nu face o muncă uşoară. Dacă aveam toleranţă şi înţelegere, ne-am fi numit dulce.ro
Serios acum, când întâlnim ziarişti buni, cum e Adrian Cojocar de la ZF, scriem şi despre ei. Tocmai ca să separăm grâul de neghină.
Eu am fost acra
Cat despre “Nu e singurul jurnalist de cacao din tara noastra…”, e ca si cum am spune “e de la ei”, “lasa-o asa, ca merge asa”, deparca “daca e mai multi, avem deja o scuza pentru asta”.
Ioana, păi nu ştii că dacă toată lumea zvârle gunoi pe stradă, nu mai contează nişte ciorbiţă de fasole cu ciolan aruncată pe fereastră, fix pe maşinile din parcare? (caz autentic).
Dar, în mod evident e de la ei!
Ioana, daca meseria de jurnalist este asa de grea si “eminenta” nu face fata, de ce si-a ales-o. La fel de bine putea vinde la piata gogoase sau gogonele. Efectul era acelasi.