Ciorbă din cloşca cu puii de aur

Dacă vreţi să înţelegeţi cum îşi omoară statul român cloşca cu puii de aur, uitaţi-vă la Transgaz Mediaş (TGN), companie a cărei perspectivă de rating a fost coborâtă astăzi. Transportatorul de gaze a obţinut în ultimii 4 ani profituri din ce în ce mai mari, pe fondul creşterii afacerilor. Ce are agenţia Standard & Poor’s cu S.N.T.G.N. Transgaz de vrea să-i revizuiască evaluarea în sens negativ, când afacerea generează profituri record?

S&P ne lămureşte:

• riscuri importante de reglementare într-o ţară unde aceasta nu este independentă de guvernare;
• distribuirea a 90% din profit ca dividende în dauna bugetului de investiţii.

În traducere liberă, preţul gazelor e un instrument politic. Statul, ca acţionar majoritar, ia 90% din profitul obţinut de Transgaz şi îl cheltuieşte pe salariile bugetarilor, pensii, pomeni electorale, piscine la sat şi pârtii de schi la ţară. Deşi e din ce în ce mai rentabilă, compania Transgaz nu-şi poate retehnologiza reţeaua din cauză că 90% din profit e vărsat, prin lege, la bugetul statului. Conductele ruginesc în câmp, deşi randamentele anuale obţinute din activitatea economică sunt de ordinul zecilor de milioane de euro.

Ministrul şi directorul

Şi mai e un aspect pe care Standard & Poor’s nu-l menţionază explicit, dar pe care îl ia, cu siguranţă, în calcul. În octombrie 2009, ministrul Adrian Videanu l-a demis pe directorul Ioan Rusu, în locul lui fiind numit Florin Nicolae Muntean. În septembrie 2010, Muntean e dat afară de noul ministru, Ion Ariton, în locul lui fiind desemnat Florin Cosma. Anul acesta, iar s-a schimbat conducerea politică, aşa că Daniel Chiţoiu l-a concediat pe Cosma şi l-a readus director al Transgaz pe Ioan Rusu. Un fel de bambilici politic cu manageri de companie.

Comparativ, SNP Petrom, controlată de austriecii de la OMV, are acelaşi CEO de 6 ani: pe Mariana Gheorghe.

Transgaz nu e încă vechea Pobeda din parabola cu găini. Dar are toate şansele să devină o nouă “gaură neagră pentru economie” dacă mai rămâne mult sub administrarea statului român. Exact aşa cum sunt Poşta Română, CFR, Oltchim, toate exploatările miniere, Termoelectrica, CET-urile, chiar şi Televizinea Română (SRTV).

Dacă s-ar întâlni cu cloşca ouătoare de aur,  ai noştri decidenţi politici ar tăia-o şi ar găti din ea o ciorbiţă fierbinte, numai bună de oferit gratis în campania electorală. Trist e că reacţia majorităţii românilor ar fi exact aceasta.

Etichete: Felia de acru