“Asta e, n-a avut zile” îşi spuse mecanic doctorul înainte de sorbi pofticios din paharul cu whisky. Nu mai ştia exact de unde răsărise sticla. Parcă era de la bătrâna gârbovită al cărei nepot tocmai se curăţase înainte de a împlini un de viaţă sau poate o primise de la şomerul cel enervant, a cărui soţie zăcea în sala de aşteptare, aşteptând să se elibereze un pat.
Medicul căută ceva nervos răvăşind hârtiile, plicurile şi reţetele de pe birou. Îşi aprinse un Kent, apoi pufăi iritat…”unde dracu’ e porcăria aia?”
Uşa cabinetului se deschise brusc şi, spre încântarea doctorului, în prag apăru Mimi, asistenta şefă, o roşcată voluptoasă care făcea nopţile liniştite de gardă să pară filme pentru adulţi.
- Mimişor, ai văzut cumva tu unde am pus…?
- Iubire, nu mă cunoşti deloc, zâmbi asistenta. L-am rupt demult, tu unde crezi că am fugit când se agita nebuna de mă-sa după ce i-ai zis că n-are zile puradelu’?
- Ah, ce bine! Să nu pună ăştia nu ştiu ce întrebări…
- Şi dacă pun, ce? replică iritată femeia. O zici p-aia cu termopanele şi gata. Ei, drăcie, doar nu muncesc ei pe 11 milioane…Fată deşteaptă Mimişor, barbat’-su ar trebui s-o respecte mai mult, gândi chirurgul. Odată cu sticla de băutură primise 900 de lei într-un plic pe care scria olograf: “pentru Domnul Doctor de la mama lui Tudor Andrei, cu mulţumiri şi speranţă”.
Dacă vrei să ştii ce s-a întâmplat de fapt cu micuţul Andrei, citeşte acest articol Evz, semnat Daniela Farcaş.
Şi eu ce să fac?
Dacă regăseşti ceva din experienţele tale în această poveste sau dacă ţi s-a condiţionat actul medical pentru care ai plătit deja prin sistemul de asigurare, ACRU.ro te sfătuieşte să intri aici şi să scrii despre ce e vorba sau să suni la 0800.806.806 (apel gratuit, Linia Verde Anticorupţie).
Şpaga nu e un drept, iar profesia, fie ea şi de medic, nu e un blestem. Nu înţeleg de ce e revoltător când un politician, un arbitru ori un judecător ia mită, dar tuturor ni se pare firească şpaga dată doctorilor, popilor sau profesorilor.
“Mica atenţie” e reflexul pavlovian care, odată eliminat, poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
ideea e ca dupa ce ai dat spaga, degeaba mai reclami. sau nu? taica meu a dat la sp universitar 40 milioane pentru un picior rupt. numai spaga, fara ce i-am mai cumparat de la farmacie. toti se uitau, se codeau, se scarpinau in ceafa, pana nu scoteai banu, erau ocupati cu altceva. si la liftier am dat spaga!!!
Eu am lucrat in sanatate inainte de ’89 ca si asistenta la sala de operatii, insa dupa revolutie, cand am vazut cu cata foame si nesimtire cereau doctorii valuta la tot necajitul care , in viata lui nu a vazut un dolar sau o marca ( ma refer la oamenii simpli de la tara) am preferat sa plec si sa-mi deschid un business in afara “sanatatii”. Am zis ca daca ii mai vad cum pretind bani de la omanenii necajiti, si cum ii pupa in dos pe cei “in pozitii” ajung de le dau in cap si intru in puscarie. Acum, multumesc lui Dumnezeu si spiritului de afacere dezvoltat de care am avut parte inca din nastere, sunt peste ocean: aici daca te duci sa le dai “ciubuc” te aresteaza din office-ul doctorului, ce sa mai spui ca iti pretind. E drept ca sistemul e foarte diferit, insa sunt clinici particulare la care, daca ai bani, nu trebuie sa stai la coada si esti tratat cum trebuie. Am insa de facut un comentariu: si aici la serviciile de urgenta, daca ajungi, sunt zile cand astepti ore in sir sa fii luat si consultat. Eu am asteptat odata in sala de urgenta, 15 ore , da ati auzit bine: cincisprezece ore. Cadrele medicale sunt foarte putine si aici: de aceea am si primit dreptul de emigrare, fiinca eram cadru medical, insa ce nu ne-a spus in Romania la ambasada, era ca daca ajungi aici, trebuie sa treci prin universitate alti 4 ani ca sa poti profesa meseria de asitenta din nou. Asa ca e greu si il ate tari, insa MITA nu e acceptata sub nici o forma. Daca se fac “donatii” cum spune doctorul respectiv, atunci primesti o chitanta pentru ce donezi spitalelor, asociatiilor non profit. Nimeni nu-si insuseste banii donati de parinti, iar in urma donatiilor..se si vede ceva, nu doar palatele doctorilor, ca in Romania.
@Elena, mulţumim pentru opinie şi felicitări pentru alegere!
dincolo de carenţele sistemice, România suferă la capitolul uman şi social. N-avem milă şi trăim în cultura şpăgii. Puţinele excepţii din lumea medicală fie pleacă, aşa cum ai procedat tu, fie sunt abrutizaţi de majoritate.
În privinţa harului, nu prea avem ce face. Dar cutuma ciubucului care se cuvine o putem eroda. Asta îşi propune acru.ro.
Din pacate, stiu tot ce se intampla in Romania. Toate neamurile mele sunt acolo si de aia ma doare, si citesc tot ce se scrie romaneste. E un sentiment de mandrie nationala cand citesti de oameni de valoare, alias Simona Bişboacă, Romanca medaliata cu aur la Varsovia, pentru descoperirea secretului tineretii, insa din pacate aceste cazuri nu sunt atat de mult mediatizate ca si “ghicitoarele” care ai inselat-o pe oana zavoranu. Noi romanii nu stim cum sa “ne vindem” si mi-as dori din suflet ca voi, si alte ziare care pot produce o schimbare in tara asta, s-o faca. Bafta multa in tot ce intreprindeti.
De aia e bine sa mergi la o clinica privata. Dar atunci, de ce mai platim bani la sistemul public de sanatate daca indiferent de contributia ta, serviciile tind spre 0 ?
@ionut, bună întrebare. Sistemul public de sănătate e organismul care ţine în viaţă toate căpuşele de acest tip. El există pentru a fi spoliat.
Aceeaşi întrebare e valabilă şi pentru sistemul bugetar de pensii. De ce să finanţezi o construcţie piramidală sortită falimentului când poţi alege să contribui la un fond care investeşte, deci are şanse de a multiplica sau măcar de a păstra valoarea fondurilor?
Dincolo de calculul pragmatic, râmâne discuţia despre pericolul pe care cutuma şpăgii îl ascunde. Cuantumul venitului pentru o activitate voluntar aleasă NU justifică luarea de mită.