«

»

Statul, mai prejos decât iubirea?

5 Martie 2013

statul ocroteste casatoria

Ofertă all inclusive

“În România, statul ocroteşte căsătoria şi familia” turuie mecanic ofiţerii stării civile, de fiecare dată când doi oameni se hotărăsc să-şi unească destinele pe hârtie. O şi încurajează din plin, am adăuga noi. Căci, dacă urmărim cu atenţie măruntele (dar supărător de frecventele) noastre întâlniri cu instituţiile statului român, nu mai încape nicio îndoială că tot aparatul administrativ îşi dă mâna pentru a stimula traiul în cuplu organizat.

Să ne gândim la toate interacţiunile noastre cu primăriile, secţiile de poliţie, Administraţiile Financiare locale. În general, cu orice birouri care eliberează, înregistrează, validează, arhivează, preschimbă ori doar plimbă acte. E limpede că atunci când au conceput procedurile birocratice, funcţionarii publici s-au gândit cu duioşie la o drăgăstoasă, şi totodată eficientă, colaborare între doi parteneri de viaţă.

La ghişeu

finanţe publice sectorul 2 Bucureşti

E timp şi să formezi o familie!

Căci oricât de ordonat şi de atent ai fi, e imposibil să nu-ţi scape măcar o chichiţă administrativă, parcă anume plasată pentru a-ţi aminti importanţa vitală a unei jumătăţi iubitoare. Sunt necesare cel puţin două perechi de ochi şi două mâini drepte pentru a parcurge, a înţelege şi a completa (în dublu sau chiar triplu exemplar) stiva de formulare ce precedă orice operaţiune.

Odată caligrafiat teancul de hârţoage, soţul se poate proţăpi în faţa ghişeului pentru a negocia cu funcţionarul, în vreme ce soţia (că-i mai sprintenă) stă pregătită să dea o fugă până acasă ca să aducă acele 10 acte suplimentare, absolut indispensabile procedural, dar absolut deloc menţionate pe listele de tipul “ce vă trebuie”. În continuare, bărbatul este liber să zburde voios după ştampile, semnături şi aprobări, în vreme ce nevasta face turul oficiilor poştale, în căutare de timbre fiscale, apoi al întreprinzătorilor care asigură fotocopierea documentelor. Cu puţin noroc, cei doi se vor regăsi la sfârşitul unei lungi săptămâni de alergătură şi se vor săruta fericiţi, sărbătorind victoria iubirii conjugale asupra birocraţiei tembele.

La spital

doctor spaga

Tratament

Nici spitalele statului nu se lasă mai prejos atunci când vine vorba de susţinerea traiului în familie. Aţi văzut dumneavoastră vreodată un bolnav fără aparţinători? Păi dacă omul ar fi singur pe lume, ţintuit la pat şi cu perfuziile înceţoşându-i mintea, cine ar mai avea grijă să vâre plicurile cuvenite în buzunarele potrivite? Cine s-ar mai duce până la locul de muncă al împricinatului pentru a-i scoate o adeverinţă de asigurat CNAS? Cine s-ar repezi până la farmacie în căutare de branule, plasturi, vată, aspirină ori sirop de tuse? Unde mai pui că orice suferind are şi el nevoie de nişte papuci, o pijama, un castron pentru supă. Astea toate se aduc de la domiciliul clientului, că doar nu se vine la doctor ca la un hotel de cinci stele, zău aşa!

La cumpărături

Începem să bănuim că până şi marile unităţi comerciale au fost atrase într-un parteneriat public-privat, menit să sublinieze beneficiile vieţii în “celula de bază a societăţii”. N-aţi observat că e din ce în ce mai greu să-ţi faci cumpărăturile de unul singur într-un hipermarket? La o aprovizionare mai serioasă a cămărilor e recomandat să participe minim două persoane: unul se plimbă printre rafturi, altul stă cu ochii pe coş, ca să nu fie prădat de produsele la promoţie sau de fisele de 50 de bani. Unul citeşte etichetele alimentelor dorite, altul descifrează etichetele cu preţuri aşezate într-o dezordine studiată. În momentul plăţii, unul aranjează produsele achiziţionate în coş, celălalt pândeşte furtişagurile pe ecranul casei de marcat.

Albert Camus spunea cândva că “iubirea cere imposibilul, absolutul, cerul aprins, o primăvară eternă”. Şi atunci statul, care ocroteşte iubirea, el de ce ar cere mai puţin?

“În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii.” – extras din Codul familiei

Tu ce părere ai?