«

»

Şi sclavii plâng câteodată. După bani

18 Aprilie 2013

S.C. Intact Publishing, SRL-ul care editează Jurnalul Naţional (ziar de calitate cu titluri despre lins ciclopi în şezut), are o problemă cu activele vorbitoare.  Aparent, unele proprietăţi bipede ale trustului Intact Media Group n-au mai fost alimentate financiar în decursul anului curent. Respectivele entităţi îşi spun “ziarişti” şi s-au apucat să schelălăie disperat, acuzând nerespectarea drepturilor salariale pe un blog intitulat Protest-Jurnalul.

Angajament pe viaţa. Ce au semnat redactorii Jurnalului Naţional

Credibilitatea şi eficienţa demersului anonim sunt aproape nule. Pentru că nu vorbim despre o echipă redacţională care n-a mai fost remunerată de către angajator, ci despre bunuri umane ale companiei patronate de Dan Felix Voiculescu. În secunda în care semnezi, de bună voie şi silit doar de foamea de bani, aşa ceva (vezi foto clauze), încetezi să te mai numeşti jurnalist şi renunţi, pentru tot restul vieţii, la o parte din drepturile tale fundamentale. Priviţi clauze contractuale cu care nemulţumiţii de astăzi au fost de acord:

contract ziarist jurnalul

Clauze Jurnalul

E lesne de observat odată contractul parafat, nu cedezi doar drepturile de autor, ci renunţi la libertatea de exprimare în ceea ce priveşte viaţa profesională şi cesionezi o parte din libertatea conştiinţei. Şi nu-i valabil doar în perioada efectivă a sclaviei, ci “în mod perpetuu”.

Au renunţat la profesia de jurnalist

Priviţi acest pasaj din contractul agreat de lucrătorii Intact Media Group:

“Pe toată durata prezentului Contract şi, ulterior, în mod perpetuu, Autorul se obligă să nu discrediteze prin declaraţii sau orice altă atitudine ori modalitate, individual sau colectiv, asociaţii/acţionarii Beneficiarului, persoanele din conducerea actuală sau viitoare a Beneficiarului sau pe Beneficiar ori companiile care formează trustul media din care Beneficiarul face parte sau persoanele din conducerea actuală sau viitoare a acestor companii ori asociaţii/acţionarii acestor companii, în faţa angajaţilor Beneficiarului, a partenerilor de afaceri ai Beneficiarului, a angajaţilor companiilor respective sau a partenerilor de afaceri ai companiilor respective, în mass media sau faţă de orice alţi terţi si/sau sa nu facă niciun fel de declaraţii, în formă scrisă sau orală, presei scrise, televiziunilor sau oricăror organizaţii media, de natură sa aducă atingere imaginii Beneficiarului sau companiilor respective ori asociaţilor/acţionarilor Beneficiarului, conducerii sau angajaţilor ori partenerilor de afaceri ai acestora ori produselor, serviciilor sau politicilor de media ale acestora.”

redactor Jurnalul NaţionalCând îţi asumi condiţiile stipulate mai sus, te obligi benevol să renunţi la independenţa editorială pentru toată perioada exercitării profesiei, nu doar atâta vreme cât eşti plătit de familia lui Dan Voiculescu. Nu vei mai putea investiga niciodată afacerile unei companii care a cumpărat publicitate în oricare dintre entităţile Grupului Intact, întrucât firma respectivă poate fi considerată partener de afaceri al trustului.

Dacă la 12 ani după ce ai plecat de la Jurnalul Naţional îi spui unui amic ziarist ceva de genul “băi, ăia la Jurnalul aveau nişte automate care înghiţeau bancnotele şi uitau să dea cafeaua, cred că erau făcute special aşa”, ai încălcat contractul. Pentru că ai discreditat, pe cale orală, în faţa unui terţ, unul dintre partenerii de afaceri ai Beneficiarului.

Colac peste pupăză, însuşi contractul de sclavie e veşnic confidenţial. Ca atare, nici măcar nu vei putea explica viitorilor angajatori de ce nu poţi scrie despre anumite persoane şi afaceri.

“Vai, dar peste tot e la fel! Ce era să facem?”

Uneltele vorbitoare ale lui Felix invocă lipsa alternativelor pentru naivitatea lacomă cu care au acceptat condiţii contractuale atât de dure. Ei afirmă că “în momentul de faţă, niciun jurnalist angajat de un trust media nu mai are statutul de independent” (sursa). Aşa o fi! Dar e greu de presupus că toţi salariaţii companiilor media au contracte în care îşi cedează o parte a drepturilor fundamentale pentru totdeauna.

Da, ok, nu există presă 100% independentă în România şi nu poţi scrie ce te taie capul nicăieri. De aici, până la a te înrola într-o redacţie cu politici de serviciu secret, reguli neconstituţionale consfinţite CONTRACTUAL, renunţând “în mod perpetuu” tocmai la libertatea opiniei, e o cale foarte lungă. Nu te obligă nimeni şi nimic s-o parcurgi. Până la urmă, meseria de ziarist nu e un blestem cu care te naşti, nici un handicap pe viaţă. Ca şi ocupaţia de medic, spre exemplu.

“Angajăm băiat pentru brutărie şi fată pentru vânzătoare” scrie pe un anunţ lipit pe fereastra unui magazin de cartier din Bucureşti. Oferta e încă valabilă. Da, salariul e de zece ori mai mic, iar condiţiile de muncă pot fi infernale. Dar, la sfârşitul programului, eşti un om liber. Sărac, dar liber.

Ştie că n-aveţi caracter şi speculează asta

Dragi aşa-zişi jurnalişti neplătiţi din decembrie, patronatul Jurnalului Naţional ştie că n-aveţi curajul de a vă exercita singurul drept care v-a mai rămas intact: dreptul la demisie. V-a testat caracterul în momentul în care a încercat să vă impună acel contract înrobitor, iar voi l-aţi acceptat. De atunci, şefii vă ştiu lacomi, fricoşi, umili şi manipulabili. Motiv pentru care îşi permit să vă trateze abuziv. Pe undeva, au dreptate.

Ce caută românii:

1
Vote -1 Vote +1D-Petre
18 Aprilie 2013 @ 13:19

Cozile de topor au semanat vant si acum culeg furtuna.

Tu ce părere ai?