Şantajul ca model de afaceri

Să arestezi un şef de la Antene pentru şantaj e ca şi când l-ai sălta pe Moş Crăciun pentru că poartă roşu. Să cercetezi penal un director din trustul Intact Media Group pentru extorcare e ca şi când ai amenda plantele pentru fotosinteză. Să-l încarcerezi, fie şi doar pentru câteva zile, pe viitorul ginere al lui Dan Felix Voiculescu, e de-a dreptul o blasfemie, un atac direct la valorile a 70% dintre români.

Mereu aproape, niciodată înăuntru

Cu toate acestea, într-un rarisim exces de zel, procurorii DNA au încercat schimbe cutuma “Antena3 – mereu aproape, dar niciodată înăuntru” şi să-l înfunde pe Sorin Alexandrescu, CEO Antena Group. Pentru unul dintre nenumăratele cazuri de anchete jurnalistice explozive şantaj comercial, exercitat, de data asta, asupra companiei RCS-RDS. Detaliile dosarului în care Alexandrescu ameninţa un administrator al RCS cu dezvăluirea unei presupuse şpăgi date de operatorul telecom către firma lui Mitică Dragomir, aici.

Şantajul ca model de afaceri al presei

De unde ştim că infracţiunea a existat, iar locul majorităţii acţionarilor şi oamenilor cu putere de decizie din mass-media românească ar fi la răcoare fără aer condiţionat? NU pentru că următorul material promoţional:

“Exploziv! Mită în fotbal! 3,5 milioane de euro via Oradea* – Bucureşti. Ancheta jurnalistică, niciodată dacă semnezi contractul în curând!”

* Zoltán Teszári,acţionarul majoritar al RCS & RDS, e născut şi locuieşte la Oradea

ar fi fost difuzat de 41 (patruzeci şi unu) de ori pe postul Antena1, fără ca respectiva anchetă să fi existat vreodată. Nici pentru că, în timp ce clipul rula obsedant pe canalele trustului Intact, Dan Voiculescu îi transmitea lui Sorin Alexandrescu că “ar trebui făcut ceva şi în afară de pe post în treaba cu RCS”, iar directorul răspundea că “aia de pe post e făcută cu un scop”. Nici pentru că, simultan cu arătarea pisicii, şantajatul primea (ca din întâmplare) diverse adrese de la alte entităţi din grupul de presă, în care i se puneau întrebări incomode, pline de substrat.

Nici mărturiile foştilor angajaţi ai familiei Voiculescu, relatări care descriu amănunţit practicile bazate pe ameninţări şi liste negre prin care se forţează semnarea de contracte publicitare nu constituie argumentul hotărâtor.

Dovada indirectă, dar categorică prin semnificaţie, sunt cifrele. Antena Group S.A., Antena 3 S.A., Intact Production SRL şi celelalte entităţi din trustul Varanului produc pierderi anuale de ordinul milioanelor de Euro şi au datorii de ordinul zecilor de milioane de €, garantate cu tot ce poate fi pus gaj, inclusiv încasările viitoare. Toate activele companiilor sunt ipotecate, conturile în care se mai şi încasează sunt blocate, iar angajaţii sclavii de rând au ajuns să urle a pagubă pe bloguri, cerându-şi salariile din urmă cu jumătate de an. E cazul S.C. Intact Publishing, SRL-ul care editează Jurnalul Naţional.

Eşti patron. De ce ai investi constant într-o afacere păguboasă?

Când o afacere veche de opt ani are capitaluri negative, datorii mult mai mari decât creanţele, o sumă ridicolă în conturi şi produce pierdere an de an, adică atunci când indicatorii financiari arată în aşa hal, patronul trage oblonul şi pleacă acasă. Pentru că întreprinderea respectivă e un dezastru. Şi totuşi, asta nu se întâmplă cu televiziunile de ştiri româneşti. Ba dimpotrivă, falimentara Realitatea Media a făcut pui România TV, după ce şi-a lăsat creditorii cu buza umflată. Adică o investiţie ruinată dă naştere un “start-up” cu fix acelaşi model de funcţionare! Sună logic, pare firesc?

Cu excepţia Digi24, integrată într-un gigant telecom, televiziunile de ştiri din România nu sunt afaceri media, menite să producă profit sau măcar să se autofinaţeze. Sunt grupuri de presiune comercială şi politică cu organizare de tip mafiot, al căror interes e obţinerea de beneficii colaterale pentru terţi obscuri. Contractele de publicitate sau sponsorizare sunt, de cele mai multe ori, doar taxe de protecţie sau spălări de bani. “Legea tăcerii” e impusă salariaţilor ordinari prin clauze pe viaţă.

Nu există afacere legitimă fără profit. De la începutul crizei, au falimentat zeci de bănci, cluburi de fotbal înfiinţate în secolul XIX, firme de brokeraj, producători de energie eoliană, companii auto. Câte televiziuni private de ştiri s-au închis?

Etichete: banii, Dan Voiculescu, faliment, ipoCRIZiA, jurnalism, presa, Realitatea, Romania TV