Pentru a demonstra cum se cumpără un loc de parlamentar, redactorii Gândul au inventat un personaj a cărui poveste n-ar putea să păcălească nici măcar un macac lobotomizat. I-au zis Călin Pompiliu Popescu şi i-au construit un site violet pe un domeniu gratuit (wordpress.com). Eroul imaginaţiei ziariştilor a fost contactat de însuşi Dan Diaconescu, ajungând la un pas de a fi înscris pe listele de candidaţi ale PP-DD. Contra unei taxe de 50.000 de Euro, evident. Că doar şi poporul trebuie să mănânce prin reprezentanţi.
Identitatea falsă, uşor de depistat
Nu erau necesare mai mult de trei click-uri pentru a realiza că respectivul Popescu nu există. Sau minte înfiorător de prost. Primele două apăsări de mouse aduc această surpriză. Individul care “deţine în proprietate şapte imobile” şi derulează “afaceri de zeci de milioane de euro” stă în cartierul muncitoresc Berceni. Mai rău, la numărul 11 pe Strada Secuilor se înalţă semeţ ditamai blocul gri cu zeci de apartamente. Aşadar, adresa declarată e falsă ori incompletă.
Al treilea click lămuritor era o întrebare pentru amicul Google. Dacă-l rugăm să ne spună ce ştie despre cele opt societăţi comerciale pe care persoana virtuală scrie că le-ar deţine, aflăm asta. Stellvert Holding nu există. Întâmplător, “Stellvertreter” înseamnă “deputat” în limba germană. Nu ne mai complicăm cu datele de la Registrul Comerţului, ar fi redundant. Nici povestea cusută cu sfoară albă fosforescentă despre experienţa profesională a personalului fictiv nu mai merită demontată.
În ciuda erorilor flagrante din scenariu, omul de afaceri născocit de jurnalişti le-a părut credibil oficialilor Partidului Poporului, rezultatul fiind articolul “Cum am cumpărat un loc de parlamentar“, care conţine înregistrarea negocierilor purtate.
Formula de calcul a eficienţei unei minciuni
Învăţămintele experimentului de presă căruia i-a căzut victimă chiar omul de presă Dan Diaconescu ar putea fi legate de corupţia clasei politice. Subiectul e însă prea tocit, aşa că ne limităm la a nota că:
- Dacă vrei să câştigi încrederea politicienilor, trebuie să promiţi mai mult ca ei;
- Lăcomia anulează filtrele raţiunii;
- Oamenii politici sunt la fel de uşor de păcălit precum electoratul lor;
- Oricât de prost ai minţi, dacă oferi bani, oamenii tind să te creadă. Altfel spus, eficienţa unei minciuni e direct proporţională cu nivelul beneficiului promis.
Apropo de ultima concluzie, ştiţi că PPDD va oferi câte 20.000 de Euro fiecărui român care-şi deschide o afacere şi va mări toate salariile şi pensiile?
un calcul simplu ne arata cum un candidat rezolva 2 romani jumate