Iarna minţii

Pentru ziaristul neaoş, anotimpul friguros începe de prin octombrie. Nu din cauza răcirii globale, ci din pricina băieţilor din Parlament care au şi ei nişte afaceri cu anvelope, ca tot românul de valoare. Cauciucurile de iarnă sunt pretextul perfect pentru reportaje, dezbateri şi analize.

Deşi soarele încă mai zâmbeşte călduţ la fereastră, reporterii se întrec în relatări fioroase cu înzăpeziri şi amenzi neapărat usturătoare pentru cei care nu-şi echipează maşinile corespunzător. Evident, nu lipsesc ştirile despre cozile de la service şi vulcanizare, despre magazinele care şi-au epuizat stocurile de cauciucuri şi despre şoferii care cheltuiesc ultimii bănuţi, dar … „ce să facem?”.

Luna octombrie este momentul ideal pentru relatări prăpăstioase care anticipează nivelul astronomic al întreţinerii. Deşi unii au epuizat subiectul încă din toiul verii, jurnaliştii conştiincioşi nu renunţă la interviurile cu pensionare zgribulite care îşi numără puloverele, însoţite de eternele imagini cu mâna care aprinde un ochi de aragaz sau palpează un calorifer despre care ar trebui să ghicim că-i rece.

Opaina iese din bârlog. Hruşcă se încălzeşte

Asemeni lui Hruşcă, clasicul colindător care se trezeşte la viaţă, şi la televizor, doar în luna decembrie, de cum a ruginit frunza din vii, iese din bârlog şi Radu Opaina, fondatorul Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari (FAPR). Şi el ne cântă … prohodul. În sincron cu moderatorul care l-a invitat, purcede la jelania anuală a românilor care vor îngheţa în case, la urări implicite pentru guvernarea Băsescu-Boc-Udrea (cu poşete cu tot) şi la bune vestiri de genul „acesta e doar începutul”.

Cum al cui început? Al vaietelor iernatice. Urmează luna decembrie, un fel de laborator al clişeelor tembele.

Etichete: București, clișee, ipoCRIZiA, jurnalism, presa, RADET, ziare