«

»

Măsoară-ţi mândria de a fi român!

28 Iulie 2013

A fi român nu e un merit. Apartenenţa la un neam nu i se datorează individului mai mult decât i s-ar datora culoarea ochilor, data naşterii, nuanţa pielii ori numele de familie. Nu te poţi mândri că te-ai născut femeie sau bărbat, că eşti biped şi n-ai coadă, că ţi-a apărut o aluniţă pe obrazul stâng şi că te cheamă Popescu. Şi atunci, de ce te-ai făli că eşti român?

Trecut glorios, prezent dezastruos

trabant tricolor

Patriot în doi timpi

Când lista propriilor motive de laudă e foarte scurtă, conaţionalii încep să împrumute glorie de pe la strămoşi. Se umflă în pene cu victoriile lui Mihai Viteazul, cu cinstea lui Alexandru Ioan Cuza sau cu legenda lui Vlad Ţepeş. Povestesc oricui ar vrea să asculte despre nemuritoarele cetăţi dacice (alea lăsate în paragină pentru că autorităţile române nu s-au înţeles cine ce are de făcut), despre poienile înverzite ale Carpaţilor (alea îngrijite de fundaţia Prinţului Charles, pe care noi le poluăm în fiecare weekend cu grătare şi manele), despre cea mai frumoasă cascadă din lume (aia descoperită de americani, dar la care nu se prea poate ajunge pentru că nu sunt indicatoare, iar locul e abandonat de primarul reales a n-a oară) şi despre splendorile litoralului autohton (ăla cu gunoaie, panouri idioate, alge puturoase, ospătari slinoşi, hamsii expirate şi “ia porumbelu’ fiert, neamule”).

Patrioţii de ocazie îţi vorbesc despre Sfinxul şi Babele de parcă le-ar fi sculptat cu mâna lor, ba mai aruncă în discuţie şi numele vreunui stră-stră-stră văr de-al treilea după mamă care a participat la construcţia cine ştie cărui monument de renume.

Pe aceeaşi hartă

mandru că sunt romanIar dacă istoria şi geografia nu sunt îndeajuns pentru a face piepturile să tresalte la vederea tricolorului, atunci “ai noştri ca brazii” trec la personalităţile culturale şi sportive. Păi cum să nu îţi sară basca din cap de bucurie când te gândeşti că te-ai născut în acelaşi areal cu Eugen Ionesco, Emil Cioran, Nadia Comăneci sau Gică Hagi? Şi ce dacă n-ai avut nicio contribuţie la succesele lor? Ce dacă tu scrii “mi-au” ca pisica, eşti fan Guţă şi ai motricitatea unui dulap? Important e că locul naşterii tale apare pe aceeaşi hartă de 238 de mii de kilometri pătraţi!

Cele mai frumoase obiceiuri din galaxie!

victor ciutacu

Păcală

În caz că nici geniile mioritice nu-ţi deşteaptă fiorul patriotard, atunci se face apel la ultima redută: obiceiurile autohtone. Numai o inimă de piatră nu s-ar înmuia la vederea ouălor încondeiate cu măiestrie, a iilor şi fotelor lucrate cu meşteşug, ori a dansului aproape mistic executat de căluşari. Îţi ştergi o lacrimă în colţul ochiului, apoi îţi aminteşti că Paştele trecut l-ai sărbătorit cu ouă gata vopsite din Kaufland, că nu te îmbraci decât cu bluziţe şi fustiţe de la Zara ori tricouri Calvin Klein şi că singurul dans pe care îl ştii e Harlem Shake-ul executat în Bamboo.

Poate că mândria naţională era necesară pe vremea lui “p-acilea nu se trece”, când soldaţii trebuiau mobilizaţi sub un singur steag şi convinşi să tremure în tranşee pentru un pretext nobil. Între timp, lumea s-a schimbat, graniţele s-au deschis, neamurile şi culturile s-au amestecat între ele. Astăzi vorbim despre globalizare, comerţ internaţional şi integrare în structurile euroatlantice. E bine să nu uităm de unde ne tragem, însă n-avem dreptul să ne împăunăm cu măreţia altora, fie ei şi străbunii noştri, nici să ne pupăm singuri în oglindă pentru munţii, văile şi apele pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. Pentru că n-avem chiar nicio contribuţie.

Şi ce, n-am voie să-mi iubesc ţara?

Lacul Bicaz Izvorul Muntelui gunoi

Mai uşor cu mândria

Dacă ne iubim ţara cu adevărat, nu-i suficient să-i facem declaraţii sforăitoare şi ipocrite pe 1 Decembrie, lângă cazanul cu fasole şi ciolan ori s-o onorăm cu cârpe uriaşe întinse pe câmp. Mai util şi relevant ar fi să-i învăţăm limba, fără s-o amestecăm prosteşte cu engleza de baltă corporatistă, să-i respectăm normele, să-i protejăm frumuseţile, să-i alegem conducători competenţi, integri, să mai votăm şi ca elveţienii.

O maşină spălată într-un pârâu de munte, din portbagajul căreia zboară sticle şi bidoane de plastic spune mai multe despre patriotismul şoferului decât zece imnuri naţionale zbierate cu mâna la rever.

1
+2 Vote -1 Vote +1dama-de-pica
29 Iulie 2013 @ 17:30

Ai si n-ai dreptate (draga semnatar al articolului). Suntem destepti si stim si noi sa facem diferenta intre patrioti si patriotarzi.
Ca unii vopsesc banci, blocuri, trabanturi si pubele in culorile nationale – ei, las’ ca si altii isi fac chiloti star-spangled si nu le mai bate nimeni obrazul ca au pus drapelul in varf de… bat; si tot astia, altii, se inflameaza de mama-mama daca le reprosezi, la ziua lor de chiftele si artificii, lipsa de bun-gust, iti zic ca nu esti patriot.
Personal, imi place sa consider ca am un “acasa”, indiferent pe ce meridian mi-as tarsai ugg-urile. Ca in familia mea exista indivizi cu care ma mandresc, pe care-i scot in fata cand imi vin musafiri, iarasi nu mi se pare nimic in neregula (chit ca am contribuit numai emotional-afectiv de la distanta la succesul lor – cata vreme am murit si-am inviat in fata ecranului Temp-ului cu o singura dorinta: sa nu cada Nadia de pe barna, sa fie Ilie la fel de serios ca Tiriac, macar in meciul asta, eu zic ca Nadia, Ilie si Tiriac sunt “ai mei”). Nu neg ca in familia mea exista si retardati (ghinion!), dar asta nu ma desfiinteaza identitar, nu ma face sa ma ascund sub dezgust de natie si sub invective la adresa neamului care mai scoate si starpituri printre romani verzi.
Ca am traditii, iarasi ma face sa ma simt bine, oricat de jenant ar miorlai o Vranceanu Gabriela Pandele Firea pe un CD (face si ea un ban, saracuta), si chiar ma simt bine cand le recunosc (pe traditii) pe “afara”, in talmes-balmesul de zgomote si culori multiculti (excesiv de multiculti). Ca starpitura-minune face mai multi bani decat Nadia “mea”, asta nu trebuie sa insemne nimic, din punct de vedere al sentimentului apartenentei la natie (cum sa-ti spun, cum nu inseamna nimic ca Pamela Anderson e considerata actrita si e mai bine reprezentata in media si mai bine platita decat Al Pacino; poate n-o sa-ti vina sa crezi, dar Bieber e contemporan si conational cu alde Metallica!). Genii si lepre exista pretutindeni, in toate mediile si in proportii comparabile.
Poate ca tocmai visul desfiintarii granitelor (ei, Lennon!), stergerea cu cercibicie a oricarei trasaturi speciale, a oricarui fior de mandrie identitara, globouniformizarea asta e cancerul zilelor noastre. Fiindca in marea familie planetara nu trebuie sa mai fii “aparte”, doar o piesa in uriasa masinarie (usor de aruncat cand se strica, mai sunt 7 miliarde rezerve). Pentru marele Bine al masinariei, piesa nu trebuie sa aiba culoare, ierarhie individuala de valori, istorie (amintiri, traditie, patrimoniu, mama), mandrie, limba, rasa, sex… tot o balta si un colb.
Nu e un merit sa fii roman, e un merit s-o accepti si s-o respecti. Nu e un merit sa fii barbat, e un merit sa te porti ca atare toata viata ta. Personal, sunt mandra ca sunt bipeda carpatina si ma rusinez mai tare cand fratii mei, unii retardati, cum spuneam, se dau mari cornute yankee sau cameleoni cosmopoliti.

2
+14 Vote -1 Vote +1Acru
29 Iulie 2013 @ 23:06

Dincolo de subiectivitatea fiecărei naţii, există o măsură obiectivă a proporţiei dintre “lepre şi genii” în interiorul unui spaţiu: capacitatea de a crea bunăstare, progres, evoluţie, civilizaţie. Randamentul unui popor în funcţie de resursele naturale disponibile.

Din patru în patru ani, măsurăm raportul numeric dintre stârpituri şi români verzi. Iată rezultatul.

P.S. Uitându-mă la ultima poză, cea cu apele lacului Bicaz astăzi, zău că nu mă încălzeşte cu nimic că Nadia s-a rostogolit perfect în urmă 40 de ani, înainte să fugă la americani.

3
+1 Vote -1 Vote +1dama-de-pica
30 Iulie 2013 @ 20:52

Pai, tocmai poza cu Bicazul (ca Onondaga o fi mai breaz!) ilustreaza ca la teorie suntem buni, practica ne omoara. Las’ ca poate creste si la noi un New York II, un LA II, ca se poarta orasele-garbage, orasele-trash si landfill-urile (ce ziceai de romgleza?). “Din bube, mucigaiuri si noroi”!
Da’ tot nu vad de ce n-as fi mandra de Nadia fiindca Omul e un animal murdar.
Si am dubii mari ca progresul, civilizatia, bunastarea unui popor sunt direct proportionale cu numarul de genii din respectivul conglomerat uman (doar daca socotesti ca al’ mai tare in muschi e implicit genial), cum si ca (apropo de elvetieni), puzderia de genii pe metru patrat te face superstat.
Cat despre masura din 4 in 4 sau din 5 in 5 ani – ultimele figuri iconice ale eternilor mai civilizati decat noi sunt, ca sa folosesc un eufemism cult, lamentabile. Si-atunci, daca si ei pot face asemenea gafe, inseamna ca raul e in alta parte, nu in patriotism (rasuflat sau sincer).

PS. Asta nu inseamna ca, in forul meu interior, mioritic si barbar, nu-ti dau dreptate, doar ca mi se pare un pic cinic sa-i reprosezi cersetorului ca e sarac si murdar.

4
+8 Vote -1 Vote +1Acru
30 Iulie 2013 @ 23:20

“Si am dubii mari ca progresul, civilizatia, bunastarea unui popor sunt direct proportionale cu numarul de genii din respectivul conglomerat uman.”

Nu-i vorba de genialitate individuală, ci de gradul mediu de inteligenţă colectivă, corealată cu abilitatea de aplica “Enlightened self-interest“, adică inversul abordării “să moară capra vecinului“.

“mi se pare un pic cinic sa-i reprosezi cersetorului ca e sarac si murdar”

Nu-i reproşez că-i sărac şi murdar, ci că se crede rege îmbrăcat în aur şi se poartă ca atare. Primul pas în tratarea nebuniei e să-l faci pe dement să recunoască că are o problemă la mansardă. Aşa şi cu ai noştri ca brazii: atitudinea de capră râioasă cu coada pe sus n-o să ne ajute deloc în a recupera decalajele faţă de “eternii mai civilizaţi decât noi”. Nici pe cele cu efecte olfactive, nici pe alea tehnologice:

Treabă românească: cum repari / îndrepţi un semafor

5
+8 Vote -1 Vote +1dama-de-pica
1 August 2013 @ 0:12

Da, e limpede ca nu am invatat nimic (cum trebuie). Dupa secole de altruism, ne-a ajuns individualismul la urechi, dar, imitand, n-am reusit decat sa devenim tantosi impostori.
Insa, pe cuvant ca nu e bine sa te duci la nebun sa-i spui ca e nebun – oricum nu te asculta; primul pas e sa-l imobilizezi si sa-i aplici tratament cu forta: ce, asta suna a dictatura? atunci, am ajuns de unde am plecat: avem nevoie de timp. Orice ins se dezbara greu de metehnele deprinse acasa, daramite 10 milioane (considerand ca restul chiar are probleme la mansarda)!
Multumesc pentru filmulet – si din motive strict personale (candva, am fost refuzata la un interviu de angajare la UTI, fiindca n-am dovedit incisivitate – postul era, am uitat, ar fi trebuit sa ma ocup de pliantele si brosurile firmei). Ei?

6
+7 Vote -1 Vote +1Acru
2 August 2013 @ 0:24

Incisivitatea nu-i asimilabilă agresivităţii şi impertinenţei? Adică neaoşului tupeu? Pentru Urdăreanu, o fi o calitate. După cum observăm, băieţii cu ciocanul motorizat nu duc lipsă de incisivitate.

Apropo, pe broşurile UTI ar trebui pusă o autoutilitară cu toate luminile stinse, uitată de doi Dorei pe pista de decolare de la Otopeni, iarna, pe ceaţă. Iată de ce. Pentru pliante, merge o fotografie a ăstora cu semaforul strâmb.

7
+3 Vote -1 Vote +1dama-de-pica
2 August 2013 @ 7:17

Ha-ha, pai, soferul cu semaforul o fi chiar unul dintre pistaci, ofticat ca atunci a dat avionul peste masina lui si n-a mai apucat sa-si faca treaba si prinzand momentul sa-si arate competenta (si curajul, ca risca sa fie lovit si de data asta, de tamvai) refacand balizajul in intersectie. Incisivi, pe cuvant!

Tu ce părere ai?