În vremea culmilor de “civilizaţie şi progres” socialist, când locatarii de la bloc se îmbrăcau cu şapte cojoace în casă şi tot tremurau de frig pe întuneric, românii obişnuiau să trăiască organizaţi sub formă de cozi. Lungi şiruri, mai mult sau mai puţin indiene, ocupau trotuarele patriei şi timpul liber al oamenilor muncii. Întrebarea „ce se dă?” era un fel de „asl, pls” al epocii, formulă aducătoare de conversaţie dar şi de informaţii preţioase despre ce „s-a băgat” la vânzare. Cozile erau însă ordonate, tăcute, resemnate, reci.
Astăzi, trotuarele sunt ocupate cu maşini de ultimă generaţie, iar cumpărăturile şi conversaţia pot fi făcute foarte bine chiar şi online. Cu toate astea, aşa cum coccisul este o rămăşiţă a codiţei preistorice, îmbulzeala la gratuităţi e o reminiscenţă a cozilor pre-capitaliste. Interogaţia „ce se dă?” îşi mai păstrează în prezent doar rolul de catalizator al relaţiilor sociale pentru că răspunsul concret nu mai interesează pe nimeni. Important e că „s-a băgat ceva” pe gratis sau cu o reducere modică.
A gătit doctorul Sorin Oprescu vreun cârnat record? Să o punem şi noi de-o coadă record la degustat! Dă cavalerul decorat Marean Vanghelie mici cu aromă electorală? Hai să-i garnisim cu coate în burtă şi înghionteli la ficat! A venit vreun ONG să ne consulte la ochi pe gratis? Le arătăm că noi ştim să ne înghesuim mai cu foc decât înfometaţii din Africa în faţa camioanelor cu ajutoare!
Dacă înainte de 1989 românii aşezaţi la rând erau disciplinaţi, organizaţi şi solidari (in fond, duşmanul comun nu era printre ei), cozile moderne sunt formate parcă din bestii al căror unic scop este să neutralizeze adversarul: omul din faţă.
Culmea lăcomiei stupide
Încununarea lăcomiei individuale stupide îngemănate cu imbecilitatea spiritului de turmă e lupta pe tigăi vândute cu 10 lei. Ce ai putea face cu 10 (zece) tigăi identice cumpărate în acelaşi moment? Organizezi o expoziţie tematică în scara blocului, le foloseşti drept arme contra soţului sau faci bişniţă? Imaginile sunt mai jos:
Oricum ar fi, refrenul cu iz electoral al sărăciei românilor nu se aplică, spre dezamăgirea bocitoarelor media. Dacă eşti sărac şi ai 2 neuroni funcţionali, nu cheltui 100 de lei dintr-un foc pentru a cumpăra 9 bucăţi de tigaie inutile. Pentru că, sărac fiind, nu vei avea cu ce să le umpli!
Şi atunci, ce te mână în lupta pentru tigăi?!
da’ pe aia cu reducere 50% la Ferrari o stii?
La maşini Ferrari? E imposibil.
Pensionarii au stat la coada la Ferrari fara sa stie ce se vinde
Reducerile la Ferrari îi fac pe români să stea ore în şir la coadă. Marfă bună, cu preţuri pe măsură, chiar şi reduse. Preţul unui tricou este de 280 de lei. Redus, costă 140 de lei. Un alt exemplu: o vesta se vinde, în mod normal, cu 1.140 de lei şi doar vineri cu 570 lei.
Azi am stat la coada la McDonalds. Ultimele mele iesiri la McDonalds au fost in Paris si Viena, iar acolo oamenii erau foarte educati, iar cozile erau respectate, randul era format in linie dreapta. Dar azi la coada de la McDonlds-ul din Sun Plaza am reusit sa ma enervez. Cozile erau construite aiurea, oamenii aranjati in romburi, dadeau navala unul peste altul, nu stiai unde este coada, si 2 care au venit mai tarziu s-au bagat in fata si au reusit sa comande inainte mea. Romanii trebuie educati sa stea corect la coada si sa respecte atat pe cel dinainte cat si pe cel din urma.