Adaptare realistă
Anul trecut, un poliţist angajat ca şofer trăgea ca dementul 11 focuri de armă într-un coafor din Bucureşti, supărat fiind pe nevastă-sa, care voia să divorţeze. În evenimentul cunoscut drept “masacrul din Complexul Perla“, două femei au murit, alte şase persoane fiind rănite de gloanţe. Încă doi oameni au fost fugăriţi cu pistolul Glock de şoferul M.A.I., însă au scăpat fără a fi împuşcate. Pistolarul de la Perla se numeşte Gheorghe Vlădan, era agent de poliţie angajat al Ministerului de Interne, deţinea arma în mod legal şi se afla în timpul liber când a produs cea mai cunoscută tragedie a anului 2012. Era 5 martie.
Anul acesta, un poliţist angajat ca şofer a băgat direct în mormânt 18 oameni şi o ţară întreagă în doliu naţional, după ce a depăşit cu 80 kilometri pe oră într-un tronson îngust cu limită de 40km/h, pe ploaie, serpentine, la ieşirea dintr-un tunel. În evenimentul cunoscut drept “dezastrul din Muntenegru“, un autocar cu turişti români s-a prăbuşit într-o prăpastie, doar 29 dintre cei 47 de pasageri scăpând cu viaţă. La volan se afla George Ciobanu, subofiţer cu experienţă al Poliţiei Capitalei, angajat al Ministerului de Interne, la Serviciul de Logistică. În timpul liber, şoferul poliţist lucra la negru pentru companii private de transport. Aşa s-a întâmplat şi pe 23 iunie, când Ciobanu a produs cea mai cunoscută catastrofă a anului 2013.
Coincidenţe macabre sau simptom?
Doi ani la rând, cele mai mediatizate tragedii au ca personaj central câte un poliţist angajat ca şofer, aflat în timpul liber. Poate e doar o coincidenţă tragică. Sau poate fi semnul că Ministerul de Interne are nu doar o problemă de imagine, ci şi deficienţe grave la selecţia şi controlul “cadrelor”. Un lucru e clar: cu sau fără premeditare, tupeul gradaţilor ucide.
