«

»

Respectul cârjei pe spinare

13 Mai 2012

Dacă le spui babe, băbăciuni ori babete, eşti nepoliticos. Dacă le descrii prin termenul hoaşte, devii deja impertinent. Le-am putea spune bătrâne, dar atunci intervine discuţia despre pragurile de vârstă. Aşa că le vom zice “pensionare”. Nu de alta, dar aşa se prezintă ele însele, cu mândrie, de fiecare dată când e rost de vreo sărmăluţă gratuită, scutire de taxe sau măcar de nişte reduceri.

Aşadar, două pensionare maramureşence în vârstă de aproape 70 de ani s-au bătut folosind cârjele din dotare până când una dintre ele a căzut lată. Combatanta câştigătoare a utilizat şi un pietroi pentru a-şi apropia victoria. Victima va sta cinci zile în spital, informează RTV.

Pensionarul tabu

bursa de idei bunePensionarele bătăuşe erau vecine, iar tema conflictului e neclară. Drept vorbind, nici nu prea contează. Important e că manifestările de acest fel sunt mai degrabă o regulă decât o excepţie. Fie că sunt la coadă la pupat moaşte, în meleul spontan format în jurul tigăilor de 10 lei sau pe holurile tribunalului, pensionarii români se îmbulzesc, se scuipă, se ocărăsc, se calcă în picioare. Ba unii se iau la bătaie chiar şi cu tinerii jandarmi pe care îi acuză că n-au respect pentru oamenii în etate.

Totuşi, ipocrizia socială de sorginte tradiţională continuă să impună un fel de “omerta” cu privire la bătrâni.  Pentru că odinioară vârsta era asociată înţelepciunii, nu e “corect social” să susţii contrariul, oricât de evident ar fi. Dacă afirmi: “faptul că ai 80 de ani te face doar norocos, nu şi inteligent ori experimentat” vei fi ţinta preferată a moraliştilor de conjunctură.

Deşi respectul nu vine automat odată cu vârsta, ci se câştigă şi se întreţine, continuăm să privim pensionarii cu indulgenţă evlavioasă. Iar ei se ambiţionează să ne demonstreze că legătura dintre înaintarea în vârstă şi civilizare, înţelepciune, toleranţă, educaţie sau bun-simţ pur şi simplu nu există. Da, poţi “îmbătrâni degeaba”, iar cei mai mulţi chiar asta fac. Iată alt exemplu, mai vechi:

Îmbătrânirea nu e un merit, ci doar rezultatul unei conjuncturi favorabile. În mod paradoxal, multe dintre personalităţile care au marcat istoria, cultura şi civilizaţia lumii au murit înainte de a împlini 60 de ani.

1
Vote -1 Vote +1coolnewz/Ratatouille
14 Mai 2012 @ 17:15

mai este un aspect care, cel putin la mine, determina un grad sporit de toleranta fata de batrini: oricum ai da-o pentru ei “miine” are cu totul alt inteles decit pentru mine.

2
+3 Vote -1 Vote +1Acru
14 Mai 2012 @ 17:36

@Ratatouille, vorba celebrei reclame la Pepsi Max: “Are you sure?

Acum 5 ani, un bătrân pe jumătate surd agita bastonul pe fereastra apartamentului. Era deranjat de zgomotul produs de vecinul în vârstă de 36 de ani, care desfunda carburatorul unei clasice Dacii 1300.
Azi, moşul are 83 de ani şi iese zilnic să-şi cumpere pâine la prima oră. Tipul cu Dacia roşie nu mai e, l-au găsit într-o baltă de sânge, ucis de o boală incurabilă.

Acum 5 ani, “mâine” avea cu totul alt înţeles pentru fiecare dintre ei.

3
Vote -1 Vote +1coolnewz/Ratatouille
15 Mai 2012 @ 8:53

ei lasa! :)
batrinul de 83 de ani este dovada vie (!!) ca de la36 la 83 e cale lunga :)

4
Vote -1 Vote +1Acru
15 Mai 2012 @ 15:54

Lungă şi nesigură. Totuşi, unii reuşesc să doarmă pe parcursul întregii “călătorii”, deşi au bafta să o parcurgă.

5
+1 Vote -1 Vote +1Luminita
6 Septembrie 2012 @ 14:30

Greata,sila si tot ce nu pot exprima in cuvinte pt.acesti viermi taratori.La tot pasul si unde intorc capul,dau peste aceste putori,pe care culmea ii hranim tot noi tinerii.

6
Vote -1 Vote +1Acru
6 Septembrie 2012 @ 17:52

@Luminita, să nu absolutizăm. Avem şi seniori în faţa cărora ne înclinăm cu stimă şi gratitudine. Iată un exemplu.
E adevărat că sunt parcă din ce în ce mai rari, dar încă există. Merită menţionaţi în antiteză cu alde d-ăştia.

Tu ce părere ai?