Revolta tăcută a morţilor virtuali

Câteva milioane de erori birocratice ale statisticilor bântuie România. Sunt fiinţe care vieţuiesc, respiră, muncesc, plătesc taxe şi consumă, dar care şi-au pierdut calitatea de persoane “vii şi reale” în faţa mai marilor zilei pentru că, din diverse motive, au decis să nu-şi exprime, cu ştampila pe hârtie, opinia într-o anume chestiune.

“Ştim sigur că 8 milioane şi jumătate de alegători români sunt vii, sunt reali. Nu există dubii în legătura cu voinţa lor, aşa cum există cu cei absenţi, cei din boicot: acolo nu ştim dacă mai sunt în viaţă toţi. Cele 8 milioane şi jumătate de cetăţeni români înseamnă viaţă. Restul e birocraţie” – Crin Antonescu, preşedinte interimar, 31 iulie 2012

Câteva milioane de oameni cu drepturi, obligaţii, nemulţumiri şi năzuinţe s-au trezit dintr-o dată categorisiţi cu toptanul drept greşeli de calcul, scăpări birocratice sau aberaţii numerice, doar fiindcă nu poartă pe buletin eticheta “votat”. Din punctul de vedere al guvernării USL, în noaptea de 29 spre 30 iulie ei au încetat pur şi simplu să mai existe.

De ce n-au votat zece milioane de români?

Nimeni nu şi-a bătut capul cu întrebarea: “De ce câteva milioane de potenţiali electori au ales să nu vină la urne?” Poate că unii simpatizează PDL-ul şi ascultă îndemnul liderilor portocalii. E şi asta o formă de exprimare a opiniei politice, acceptată democratic prin existenţa DREPTULUI la vot, nu şi a OBLIGAŢIEI de a vota.

Poate că unii sunt fanii domnului Dan Diaconescu Direct Preşedinte, cred că “USL + PDL = aceiaşi mizerie”, deci nu calcă în secţiile de votare până când nu văd afişe electorale cu idolul lor pupător de suflete. Probabil că anumiţi cetăţeni şi-au dat seama că votul lor e inutil câtă vreme rachiul e cel mai eficient mobilizator al maselor. În sfârşit, poate că alţii nu dau nici o ceapă degerată pe politică pentru că în douăzeci şi doi de ani aceasta n-a însemnat decât un circ ieftin al naibii de scump în care se învârt aceleaşi feţe corupte până în măduva fiinţei lor, care au drept permanent pretext al ineficienţei “greaua moştenire lăsată de adversari”.

Puteţi uita o clipă de Satana cu tricou bleu?

Oare n-ar trebui ca minţile luminate din vârful ţărişoarei să mai ia o pauză de la căsăpirea lui Traian Băsescu şi să mediteze puţin la revolta tăcută a erorilor statistice? Nu le-ar strica personajelor din actuala putere să mai uite pentru câteva clipe că Satana însuşi are chelie, se uită chiorâş şi umblă pe la televizor într-un tricou albastru-deschis, şi să se prefacă măcar că sunt conducătorii tuturor românilor?

Ar fi un exerciţiu interesant să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă, de mâine, cele câteva milioane de “erori birocratice”, în calitatea lor de oameni îndoielnic vii şi reali morţi şi virtuali, nu s-ar mai duce la muncă. Ce-ar fi dacă, entităţi imaginare fiind, cetăţenii scriptici nu şi-ar mai plăti dările, n-ar mai cumpăra pâine, nu s-ar mai duce în malluri, nu şi-ar mai alimenta maşinile, nici nu s-ar mai uita la televizor? Dacă, de mâine, cele câteva milioane de non-votanţi ar face o grevă de stat în pat? Oare atunci le-ar observa cineva existenţa fizică? Oare politicianul Crin Antonescu, renumit pentru relaţia apropiată cu Hypnos, ar deveni şi preşedintele lor?

Etichete: clișee, oameni