«

»

Ştampila fuge de carte

17 Iulie 2012

Cu cât e mai tolomac românul, cu atât se înghesuie mai abitir să voteze. Dacă atestarea instruirii ar fi un proces democratic, atunci cei mai slabi la învăţătură ar deveni – automat – cei mai titraţi români. I-ar vota rudele, prietenii şi vecinii. Pentru că există o corelaţie evidentă între exercitarea dreptului de vot şi rezultatele şcolare.

Cine ne alege conducătorii

USL jos basescuIlfov, Mehedinţi, Teleorman, Dâmboviţa, Olt. E topul primelor cinci judeţe în funcţie de prezenţa la urne în turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale din 2009, conform datelor oficiale. Dacă aţi urmărit discuţiile referitoare la dezastrul de la Bacalaureat, ştiţi deja că fostul sector agricol Ilfov, numit de presă “judeţul ruşinii”, e codaşul ţării la capitolul promovabilitate. Doar unul din zece elevi ilfoveni a reuşit să ia notă de trecere, media la nivel naţional fiind de patru ori mai mare.

Să vedem care e situaţia celorlalte regiuni fruntaşe la urne. Harta de mai jos prezintă rata promovabilităţii pe judeţe în prima sesiune de Bacalaureat din 2012. Roşu nu reprezintă PSD-ul, ci zonele cu elevii cei mai slabi. Coincidenţa pare întâmplătoare. Cu albastru am notat locul ocupat de zonă în topul prezenţei la vot.

harta rezultate bac tara 2012 romania

Rezultatele şcolare şi exercitarea dreptului de vot

Proşti, dar activi

Cu cât e mai activ electoratul, cu atât mai slabi sunt absolvenţii de liceu. Corelaţia inversă între promovabilitate şi participare democratică e aproape mecanică, codaşii la carte sunt fruntaşi la dat cu ştampila. Cinci din cinci, toate “roşii”. În atare condiţii, să ne mai mire nivelul clasei politice? Să ne mai surprindă ascensiunea PP-DD, lejeritatea cu care e tratată frauda intelectuală ori simpatia pentru mesajele anti-europene? Să ne mai crucim văzând că atunci când leul are cea mai abruptă depreciere din lume (după lira sudaneză) încă există imbecili preocupaţi de faptul că Băsescu i-a permis lui Boc să taie o parte din pensiile şi salariile bugetarilor, acum doi ani?

România îşi blochează progresul în mod cât se poate de sistematic şi democratic. Vrem o ţară ca afară. Dar ce facem cu poporul?

Precizare: Am folosit datele celui mai recent scrutin cu miză naţională întrucât procesul electoral pentru administraţia locală e mai puţin relevant în context. La “locale”, oamenii ies la vot fie pentru candidaţi pe care îi cunosc personal, fie raportându-se la probleme concrete. Alegerea unui puterii centrale e o chestiune mai abstractă, n-are un rezultat cuantificabil în numărul gropilor din drumul cetăţeanului.