«

»

Ponta, Breivik şi Becali

7 August 2012

Cine crede că Gigi Becali schimbă prea des antrenorii echipei Steaua n-a auzit de Victor Ponta şi de guvernul României. 100 de zile de la preluarea puterii executive, un ministru schimbat la fiecare 13 zile. E media guvernării Uniunii Social Liberale, alianţă ale cărei partide au avut peste doi ani şi jumătate de Opoziţie pentru a-şi pregăti echipa.

Fragili ca negrii mititei

Acum fix trei luni am început pastişarea cântecelului “Zece negri mititei”, după ce am sesizat incoerenţa patologică pe care USL o manifesta în desemnarea miniştrilor. Haosul organizatoric a continuat în ritm accelerat, astfel că Victor Alistar, Corina Dumitrescu, Ioan Mang, Mircea Diaconu, Ioan Rus, Victor Paul Dobre, Andrei Marga şi Lucian Isar au fost pierduţi pe drum. Trei luni de guvernare, opt ministeriabili sau titulari de portofoliu schimbaţi. Unul câte unul, mititeii USL-ului au fost înlocuiţi, aşa că azi putem fredona aproape tot cântecul:

Zece miniştri USL-işti au mâncat ouă,
Victor Alistar s-a-necat c-o coajă şi-au rămas doar nouă.
Nouă miniştri social-liberali mâncau porumb copt,
Corina Dumitrescu s-a-necat c-o boabă şi-au rămas doar opt.
Opt miniştri mititei au băut toţi lapte,
Ioan Mang s-a scufundat în ceaşcă şi-au rămas doar şapte.
Şapte oficiali USL-ei au mers la Tănase,
Ioan Rus a crăpat de râs, iar ei sunt doar şase.
Şase miniştri de-ai lui Ponta au purtat opinci,
Andrei Marga a făcut băşici şi-au rămas doar cinci.
Cinci miniştri USL s-au dus pe la teatru,
Mircea Diaconu a redevenit actor şi-au rămas doar patru.
Patru miniştri mititei au mâncat ardei,
Lucian Isar s-a iuţit cu ei şi-au rămas doar trei.
Trei puternici USL-işti au mers la stâna de oi,
Victor Paul Dobre s-a făcut cioban şi-au rămas doar doi.
Doi miniştri de-ai lui Crin se joacă cu tunul,
Mona Pivniceru se va împuşca cu el, rămânând doar … Ponta unul.

Şi Anders Breivik a vrut pace

ministri stabilitate pontaDacă anularea unei nominalizări aduce doar un prejudiciu de imagine, plecarea unui ministru înseamnă înlocuirea întregii echipe de rang secund, începând cu secretarii de stat, plus consilierii şi terminând cu directorii ori membrii consiliilor de administraţie din instituţiile subordonate direct. Nu mai vorbim despre programe, politici performante sau proiecte durabile. Nimeni nu se mai gândeşte la astfel de “amănunte”.

E ca şi când o companie uriaşă (să-i zicem România S.A.) ar concedia câte un director cu puteri decizionale la fiecare două săptămâni. Oare ar mai vrea cineva să facă afaceri cu respectiva firmă? Ar vrea careva să-i cumpere acţiunile, investind în ea? S-ar înghesui mulţi să se angajeze la respectiva societate? Ar fi eligibilă pentru finanţare?

Răspunsul la aceste întrebări nu contează pentru USL, care trăieşte doar din obsesia eliminării lui Traian Băsescu. USL nu vrea absolut nimic altceva decât “Jos Băsescu!”. Victor Ponta ar schimba-o şi pe Daciana dacă astfel ar putea lovi în preşedinte. În rest, poate să se aleagă praful de orice, inclusiv de propriile partide. Ceea ce, la drept vorbind, a început să se şi întâmple.

După ce îşi schimbă miniştrii ca pe şosete, iar declaraţiile ca pe chiloţi,  prim-ministrul Ponta zice azi, cu tupeul obişnuit, că vrea stabilitate şi predictibilitate (vezi declaraţia din 7 august). În 30 aprilie spunea acelaşi lucru, doar că la viitor (vezi declaraţia din 30 aprilie). Exact cum norvegianul Anders Behring Breivik voia pace, motiv pentru care a ciuruit sau aruncat în aer 77 de oameni. Apoi a zis că “uciderea a 77 de persoane poate împiedica un război civil”.

Tu ce părere ai?