“Poze amuzante cu susţinătorii USL funny”. Exact asta căuta acum câteva zile un român cu Google. Iniţial, dorinţa omului de a vedea USL-işti nostimi ni s-a părut superfluă. Useliştii sunt haioşi prin însăşi raţiunea lor de a exista. De ce ai mai vrea să te uiţi la nişte fotografii ca să constaţi că nişte oameni pe care-i leagă doar ura compulsivă faţă de un individ (fie el şi Traian Băsescu) sunt ridicoli? Mai e nevoie de imagini ca să te distreze asocierile Dinu Giurescu-Marean Vanghelie, Alina Gorghiu-El Ciobandate Gigi, Adriana Săftoiu-Miki Şpagă sau Varujan Vosganian-Verginel Gireadă? Oricât de hazlii ar fi pozele cu adepţii Uniunii Social Liberale, ele nu pot egala gândul că Lucia Hossu-Longin dansează colegial cu Dan Felix Voiculescu pe ritmurile viitorilor parlamentari USL Ionela Prodan Tănase şi Mihai de la Hi-Q.
Nevoia urgentă de fotografii cu USL
Apoi, am realizat că nevoia de a râde privind fotografii cu uselişti e cât se poate de presantă, căci unicul liant al USL e obsesia Băsescu. Fără ea, partenerii politici de acum s-ar alerga pentru a-şi scoate ochii cu bormaşina. Ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când se încheie campania electorală. Sau odată cu rezultatele exit-poll-urilor din ziua alegerilor. Din 10 decembrie sau câteva luni mai târziu, prietenii conjuncturali de acum ar putea redeveni duşmani ireconciliabili. Drept urmare, nu vor mai exista poze ilare cu USL-işti. Să ne bucurăm cât mai putem instantaneele cu marii comici involuntari ai politicii româneşti şi electoratul lor tradiţional într-o galerie foto încropită grabnic:
Amuzamentul nu vine doar din natura pestriţă a personajelor din imagini, ci şi din motivaţia lor definitorie: aversiunea. Când principiul existenţial e “să-l dăm jos pe Băsescu şi după aia mai vedem”, rezultatul nu poate fi decât un amalgam confuz, penibil. Pentru că nu poţi construi coerent şi durabil bazându-ţi identitatea pe ură.
De la spargerea alianţei imorale şi împotriva naturii dintre Chelu, Felix şi Măgăriceanu în 2006, nişte băetzaşi dă băetzaşi care este ei nişte entelectuali, conduşi de Stan Laptop, Victor Futacu, Pene-n Fund şi Gâdea (care la aşa nume nu are nevoie de poreclă) s-au învârtit în jurul cozii precum căţelul care încearcă să prindă o muscă.
În cazul lor, era ditamai roiul de muşte:
- la suspendare s-a rupt funia (de 2 ori, ca în povestea bravului soldat Svejk);
- la alegeri şi în 2008 şi în 2009 s-a ales neghina din grâu;
- la Bruxelles li s-a dat cu Barrosul peste degete;
- la DNA se împleteşte zgardă (antipurici) pentru motanul Felix;
- la BNR le-a stat Mugurul în gât;
- până şi când a fost vorba de gazele de şist au înghiţit un cărbune medicinal să le treacă.
Astfel încât ar trebui să facem şi noi ca fraţii latini, şi să votăm USL aşa cum ei l-au votat pe Hollande.
Dacă aşa bătuţi în cap cum sunt ei le-a luat numai 2 luni de la învestitură ca să realizeze ce fel de dobitoc şi-au pus în cap, probabil la noi va trece şi mai puţin timp până se va întâmpla acelaşi lucru.
~Nautilus
Hollande, da! Ce asociere potrivită în contextul umorului de situaţie: tic-tac.