Când lucrurile o iau razna şi societatea e în haos, vorba brokerilor care îşi pregătesc gala plătind pentru a fi asimilaţi cu infractorii, e bine să ştii că unele lucruri nu se vor schimba niciodată. De exemplu, desfăşurătoarele de Sărbători ale televiziunilor româneşti. Ce dacă, prin definiţie, ştirea e o noutate? Reporterii insistă să ne povestească an de an, începând cu 20 decembrie, că „pensiunile îşi aşteaptă turiştii” neapărat „cu porţile deschise”, „gospodinele frământă cozonacii”, gospodarii „sacrifică porcul” şi, în general, „pregătirile sunt în toi” sau „au intrat pe ultima sută de metri”.
Mai e cineva care nu ştie că hotelierii „se pregătesc de oaspeţi” cu „bucate tradiţionale” printre care se află, inevitabil, sarmalele, caltaboşii sau brânza în coajă de brad? A mai rămas vreun român care încă n-a băgat la tărtăcuţă că acele bucate tradiţionale cad greu la stomac? Puţin probabil! Şi totuşi jurnaliştii insistă să intervieveze aceleaşi bucătărese durdulii care ne înşiră meniul lor la fel de lipsit de imaginaţie ca ştirea în sine, apoi trec la discuţii în platou cu eternul doctor Menci, care ne sfătuieşte să „mâncăm cu măsură” şi să „evităm abuzul de alcool”. Ce-i drept, se pare că nimeni nu-l ascultă, altfel n-am mai regăsi, după 1 ianuarie, veşnicele filmări cu îmbuibaţii care au umplut spitalele, convinşi că „spiritul Sărbătorilor”, fiind plin de dragoste, trece musai prin stomac.
Meteorologilor li se adresează o singură întrebare: vom avea zăpadă de Sărbători? Ceaţa, ploaia, burniţa şi orice alt fenomen meteo nu mai există, preocuparea naţională e grosimea stratului de zăpadă.
Care e publicul ţintă?
Oricât de fascinante ar fi imaginile cu juni care se dau cu punga pe derdeluş prin „staţiunile arhipline”, tot nu e clar cui se adresează seria de informaţii despre „cum se distrează românii de Sărbători”. Chiar reporterii ne spun că „hotelurile şi pensiunile sunt complet ocupate” şi turiştii şi-au făcut rezervări cu multă vreme înainte. Deci, la momentul difuzării ştirii, cheflii sunt deja la locul faptei, şi e improbabil ca ei să-şi petreacă timpul urmărind buletine de ştiri la TV. Deci, telespectatori au mai rămas doar nefericiţii care n-au timp, bani sau chef de o vacanţă. Care e ştirea pentru ei?
Un singur lucru ar putea explica existenţa avalanşei de clişee: agravarea crizei. De idei.
