Ultimul weekend

“Ultimul weekend cu vreme caldă” scrie cu litere de-o şchioapă pe ecranul televizorului. Mimişor aruncă o privire spre calendar: sâmbătă, 1 septembrie. Mda, toamna stă să înceapă. Apoi se uită la ceas: ora 7 dimineaţa. Femeia se hotărăşte să asculte îndemnul prezentatoarei de la meteo şi să profite de “ultimele raze de soare”.

Scoal’ trântore,  e ultima şansă!

Dă fuga în camera alăturată unde soţul ei doarme buştean. Îl scoate cu ghionturi din aşternut şi îl vâră cu capul sub duşul rece. Apoi îi îndeasă o cafea în mâna stângă şi o valijoară în cea dreaptă. Vor merge să-şi petreacă sfârşitul de săptămână la mare. La ştiri s-a anunţat o vreme numai bună de plajă şi unde mai pui că acum litoralul nici nu e aglomerat. Dai doar peste câţiva copii şi pensionari veniţi pentru o vacanţă tomnatică la preţ redus.

Plaja n-o fi ea aglomerată, dar şoseaua este. Proptit în spatele volanului, bărbatul înjură printre dinţi cu gândul la perna pufoasă abandonată în dormitor. De pe scaunul de alături, Mimişor îl îndeamnă să fie mai vesel, amintindu-i că e ultima lor ocazie să se mai distreze având în vedere că de săptămâna viitoare “toamna îşi va intra în drepturi“. După douăzeci de ore petrecute în trafic şi vreo cinci petrecute pe ţărmul autohton (ce să-i faci, e septembrie, se întunecă repede) fericitul cuplu se întoarce acasă mai obosit decât a plecat. Nu-i nimic, s-au bucurat cum se cuvine de “ultimele zile de vară“.

Sâmbăta următoare temperatura se încăpăţânează să rămână ridicată. Mimişor află iar de la ştiri că e “poate ultimul weekend cu vreme bună de plimbare” aşa că îşi zoreşte consortul s-o scoată la o promenadă romantică prin parcul oraşului. Femeia vrea să se dea cu vaporaşul, să vadă spectacole în aer liber, să ia gustări la terasă şi să mănânce vată pe băţ la desert. Că doar acuşi-acuşi îşi intră toamna în drepturi şi gata cu bucuriile până la anu’. Soţul ar vrea să zacă în pat până la prânz şi pe urmă să citească ziarul, dar nu poate contesta că zilele mohorâte “ne aşteaptă”.

În fiecare săptămână e ultimul

Mai trece o săptămână, apoi încă una şi încă una, dar toamna tot nu-şi intră în drepturile alea ale ei. Sâmbătă de sâmbătă meteorologii, prezentatorii TV şi corespondenţii din ţară estimează că “acesta va fi ultimul weekend cu vreme frumoasă din an”, în speranţa că la un moment dat o vor nimeri. Sâmbătă de sâmbătă Mimişor ascultă cu atenţie prognozele, îşi scoate bărbatul de sub plapumă şi, zorită de iminenţa unui cataclism ploios, îl târăşte pe la târguri de produse tradiţionale, concerte în piaţa publică, expoziţii, ateliere de olărit şi câte şi mai câte. Degeaba încearcă omul să-o îmbie cu plăcerile unei după-amiezi la gura sobei, cu un ceai fierbinte, o carte bună sau un film interesant. Femeia e de neînduplecat: nu te poţi bucura de weekend cu fundul pe canapea şi norii la fereastră.

Iar ultimul? Gata!

Mai sunt câteva zile până în noiembrie, dar în ţara în care toată lumea îşi revendică drepturile, toamna refuză să-şi intre în ale ei. Soţul lui Mimişor priveşte melancolic cerul înstelat al unei seri de vineri şi oftează a pagubă lângă termometrul care nu vrea nici în ruptul capului să coboare sub douăzeci de grade. Se întreabă ce distracţii vor mai propune a doua zi reporterii pentru “ultimul weekend însorit“. Cam al cincilea în seria săptămânală de clişee. Simte cum îl apucă un dor sfâşietor de gerul iernii care tot “bate la uşă” şi nu mai intră odată! Brusc, se îndreaptă cu paşi hotărâţi spre sufragerie. Dacă toamna nu-şi exercită drepturile, o va face el. Pune mâna pe o foarfecă, măsoară din ochi şi retează cablul televizorului. Apoi trage jaluzelele, scoate bateriile ceasului deşteptător, închide toate telefoanele şi încuie uşa de două ori.

Soarele de sâmbătă o prinde pe Mimişor dormind în braţele soţului. Visează la bucuriile de Sărbători: sesiuni prelungite de cumpărături, plimbări la patinoar, târguri de produse tradiţionale …

Etichete: clișee, oameni, presa, umor involuntar