Noi deducem din analiza acestor date că va trebui să ne lăsăm de scris şi să publicăm conţinut tip soft-porn şi cancan local. Ziariştii şi politicienii populari au înţeles asta cu mult înaintea noastră.

Ideea cu legalizarea prostituţiei nu-i rea. Însă implementarea ei e utopică în actuala configuraţie socială.

De ce spuneți ”ce aude un om politic de la popor atunci când coboară în stradă?” căci el din stradă a venit!

Pentru că dorinţa şi abilitatea de a te desprinde de ceea ce eşti reprezintă (în majoritatea cazurilor) chiar forţa motrice a carierei politice.

Paradoxal, doleanţele de moment ale electoratului pot frâna progresul. Iată un exemplu concret: http://acru.ro/elvetia-romania/ De aceea, schimbarea în bine nu poate fi dictată de clasa politică. Rarele momente când un politician român a acţionat responsabil, nu populist, au fost aprig taxate. Vă amintiţi de “Băsescu ţi-a tăiat salariul, pensia, porcul, curentul etc., taie-l şi tu”? Ei bine, acelaşi Băsescu avea susţinere de 75% când dansa cu ţigăncile, hăhăia popular şi susţinea că veniturile pot creşte cu 50% de pe-o zi pe alta.

Lecţia e cât se poate de clară. În România, nicio deviere de la demagogie nu rămâne nepedepsită.

Revenind la acest material foarte profesionist realizat,aș avea câteva puncte de adăugat : mi-am permis să extrag din articol trei cuvinte…politicieni, ziariști și public(adjectivele fiecăruia rămân pe loc,nu-mi aparțin!). Atât politicienii cât și ziariștii nu sunt crescuți într-o pepinieră ”extravilan” de Terra și apoi ne sunt băgați pe gât forțat…ambele categorii se ”ridică” tot din rândurile publicului, nu? Atunci înseamnă că ne învârtim-rotit(sic!)în jurul cozii, în cerc vicios. De ce spuneți ”ce aude un om politic de la popor atunci când coboară în stradă?” căci el din stradă a venit! Importantă în ascultarea păsurilor poporului este și echipa politicianului,aceea care rămâne acasă(în colegiu)și care de fapt duce greul(sau ar trebui să-l ducă!). Consilierii din teren din fiecare comună, oraș sunt cei care bat în lung și lat colegiu și adună toate informațiile de la ”talpă” cum se spune. Iar dacă mai este și isteț la pachet cu sufletist și știe cum să comprime și să prioritizeze informațiile, deci dacă știe să-și facă temeinic temele se prezintă în fața parlamentarului(am luat ca exemplu de politician o persoană din legislativ) cu mai mult de jumătate din soluțiile și rezolvările imenselor probleme și doleanțe ale alegătorilor respectivului colegiu.

Ziaristul, jurnalistul,cum vrem să-i spunem,la fel…se trage din public(acolo se naște și se formează profesional)și dacă are câteva sinapse bine consolidate și în toate direcțiile(domeniile)poate oferii realitatea trecută însă prin filtrul propriei gândiri.

Cînd eram mic copil(acum vreo sutăcincizecideani în urmă!)mâncam bătaie că mințeam și mințeam fiindcă mâncam bătaie! Cerc vicios,nu? Așa-i,dar nici părinții,eu nici atât,nu aveam destulă inteligență și înțelepciune să rupem lanțul vicios. N-ar fi lăsat niciunul un centrimetru de la el : părinții ca să-și demonstreze statutul de adulți formatori de caractere și care-mi voiau binele desigur(dar atunci cine să înțeleagă!), nici eu–băiat căpos și cu orgoliu invers proporțional cu înălțimea mea de-atunci!

Deci,în concluzie nu trebuie să rămânem la a constata realitatea, ci trebuie să rupem pisica-n două,să vedem cine este înțeleptul care să desprindă o verigă din lanțul vicios : politicianul+ziaristul,sau poporul?