Părerologii profesionişti

Pe vremuri îi găseam doar în Cişmigiu jucând table şi făcând selecţia echipei naţionale de fotbal. Sau prin cârciumi golind pahare şi umplând agenda diplomaţiei internaţionale. Acum dăm peste ei pe forumuri, bloguri, uneori chiar în ziare şi emisiuni televizate. Sunt comentatorii prin excelenţă, oamenii care nu au curiozităţi, ci doar certitudini. De la aroma prazului în tocăniţă la mirosul florilor din grădina lui Muammar al-Gaddafi, ei au o părere despre orice.

Filozofii din antichitate spuneau că pe măsură ce învaţă mai mult, îşi dau seama că ştiu mai puţin. Urmând acelaşi principiu, creatorii de planuri din cuţite şi pahare nu învaţă nimic, deci ştiu totul. Tocmai de aceea transformă rubrica de comentarii a oricărui articol postat online într-un adevărat Hyde Park unde nu plouă niciodată. Analişti pasionaţi, au o capacitate uimitoare de a discuta în detaliu  mai ales subiectele pe care nu le înţeleg. Dacă vreodată, printr-un miracol, rămân fără argumente, atunci se retrag din discuţie cu clasicul „nu mai are rost să-mi pierd timpul cu tâmpiţii” sau aruncă peste umăr vreun citat deştept, care se potriveşte ca oul în cui, dar care e cam singurul pe care îl ştiu din memorie, fără să apeleze la Google.

Majoritatea comentatorilor profesionişti nu au simţul umorului şi sunt mândri de asta. Au în schimb o listă de idei prefabricate şi sintagme trase în ţiplă pe care le folosesc precum cuburile de supă instant. Şahul nu poate fi altceva decât “sportul minţii”, Ştefan cel Mare a fost şi va rămâne „cel Sfânt”, actriţa X va fi pironită pe veci sub eticheta „marea doamnă a teatrului românesc” iar pe cântăreaţa Y nu ai voie s-o descrii cu alte cuvinte decât „o voce inconfundabilă, privighetoarea cântecului românesc”. Şi vai de steaua ta dacă îndrăzneşti să ai o altă opinie. Sunt pioşi, puritani, fundamentalişti sau moralişti, dar nu ezită să plaseze o înjurătură bine simţită în nasul celui care ar cugeta să-i contrazică.

Pentru că ei au întotdeauna dreptate, iar lumea lor se împarte în două categorii: ca mine sau deloc. Se zice că sistemul de gândire în alb şi negru e caracteristic adolescenţilor. Înseamnă că unii “părerologi” tocmai au descoperit elixirul tinereţii veşnice.

P.S. Acest text poate fi interpretat şi ca o invitaţie subtilă la… a comenta.

Etichete: clișee, oameni