«

»

Părerologii profesionişti

2 Noiembrie 2011

parerologi Pe vremuri îi găseam doar în Cişmigiu jucând table şi făcând selecţia echipei naţionale de fotbal. Sau prin cârciumi golind pahare şi umplând agenda diplomaţiei internaţionale. Acum dăm peste ei pe forumuri, bloguri, uneori chiar în ziare şi emisiuni televizate. Sunt comentatorii prin excelenţă, oamenii care nu au curiozităţi, ci doar certitudini. De la aroma prazului în tocăniţă la mirosul florilor din grădina lui Muammar al-Gaddafi, ei au o părere despre orice.

microfon in faţa mulţimiiFilozofii din antichitate spuneau că pe măsură ce învaţă mai mult, îşi dau seama că ştiu mai puţin. Urmând acelaşi principiu, creatorii de planuri din cuţite şi pahare nu învaţă nimic, deci ştiu totul. Tocmai de aceea transformă rubrica de comentarii a oricărui articol postat online într-un adevărat Hyde Park unde nu plouă niciodată. Analişti pasionaţi, au o capacitate uimitoare de a discuta în detaliu  mai ales subiectele pe care nu le înţeleg. Dacă vreodată, printr-un miracol, rămân fără argumente, atunci se retrag din discuţie cu clasicul „nu mai are rost să-mi pierd timpul cu tâmpiţii” sau aruncă peste umăr vreun citat deştept, care se potriveşte ca oul în cui, dar care e cam singurul pe care îl ştiu din memorie, fără să apeleze la Google.

Majoritatea comentatorilor profesionişti nu au simţul umorului şi sunt mândri de asta. Au în schimb o listă de idei prefabricate şi sintagme trase în ţiplă pe care le folosesc precum cuburile de supă instant. Şahul nu poate fi altceva decât “sportul minţii”, Ştefan cel Mare a fost şi va rămâne „cel Sfânt”, actriţa X va fi pironită pe veci sub eticheta „marea doamnă a teatrului românesc” iar pe cântăreaţa Y nu ai voie s-o descrii cu alte cuvinte decât „o voce inconfundabilă, privighetoarea cântecului românesc”. Şi vai de steaua ta dacă îndrăzneşti să ai o altă opinie. Sunt pioşi, puritani, fundamentalişti sau moralişti, dar nu ezită să plaseze o înjurătură bine simţită în nasul celui care ar cugeta să-i contrazică.

Pentru că ei au întotdeauna dreptate, iar lumea lor se împarte în două categorii: ca mine sau deloc. Se zice că sistemul de gândire în alb şi negru e caracteristic adolescenţilor. Înseamnă că unii “părerologi” tocmai au descoperit elixirul tinereţii veşnice.

P.S. Acest text poate fi interpretat şi ca o invitaţie subtilă la… a comenta.

1
+1 Vote -1 Vote +1Dana
3 Noiembrie 2011 @ 11:21

Buna !
Ai pus degetul pe o rana deschisa. Si doare.Chestia “cei ca mine sau deloc” s-au inmultit vazand cu ochii (sau doar adunat ?) de cand cu blogareala asta. Ti-e si frica sa -ti mai expui o idee , ti se da cu paru’n cap daca “al de dincolo” nu-i in faza. Asta tine de educatie , asta-i lumea in care traim. Noroc ca mai sunt si exceptii…

2
Vote -1 Vote +1ProAdevăr
3 Noiembrie 2011 @ 14:23

Ce să zic ??? “Părerologia” pare a fi o nouă ştiinţă, dar, totodată, constituie un germen al cenzurii…

3
+1 Vote -1 Vote +1Acru
3 Noiembrie 2011 @ 20:01

@Dana (1) Dăm în cap, dăm cu părerea, dăm cu bâta în baltă si din coate, important e ca dăm, deci existăm :) Uneori însă, polemica pe net are scop comercial.

@ProAdevăr (2) Paradoxal, nu? Parcă virtualul era cel mai liber mediu!

4
+2 Vote -1 Vote +1Dulau Batran
27 Martie 2013 @ 16:26

Nu am nimic contra “părelologului” dacă are argumente şi nu e fixist. Dar când citeşti sau auzi păreri cretine, însuşite de la alţii, mai cretini ca părelologul ale cărei păreri le primeşti în meclă, dar pe o treaptă superioară a economicului(vezi politicienii români sau analiştii lui peşte prăjit) începi să regreţi că nu trăieşti în democraţia reală a americanilor. Pentru că democraţia reală înseamnă ca tu alegător, să discuţi de la egal la egal(amical) cu alesul tău. Adică amândoi de partea trăgaciului.(sic) Nu alesul de partea trăgaciului, iar tu de partea ţevii.

Tu ce părere ai?