«

»

O zi din viaţa lui Nea Vasile

11 August 2012

Nea Vasile există. Locuieşte, munceşte şi trăieşte în România. N-a fost la referendum pentru că îl doare în moţul de la bască de politică. Preferă fotbalul. Pentru că la fotbal, regulile sunt clare şi mai ales constante pe tot parcursul jocului, care durează 90 sau 120 de minute. Dacă simte nevoia să mănânce seminţe şi să-şi verse năduful drăcuind în faţa televizorului, atunci se uită câte o oră – două la cei câţiva bărbaţi în izmene care fugăresc o minge. Pe urmă îşi vede de ale lui.

Ping-pongul cu soarta şi eterna lipsă

nea vasile referendum rus

Greu cu Nea Vasile

De vreo câteva săptămâni încoace, nea Vasile urmăreşte presa în fiecare dimineaţă ca să afle prognoza meteo, cursul valutar, horoscopul zilei şi componenţa guvernului Ponta. Miniştrii se schimbă mai des decât vânzătoarele angajate la negru de la buticul din colţ, iar mai-marii ţării îşi detaliază frustrările la ore de maximă audienţă, întrecând în despărţiri şi împăcări până şi cuplul Bahmuţeanu – Prigoană.

Zi de zi, omului nostru i se spune că soarta lui, împreună cu a tuturor românilor, şade ba în mâinile Parlamentului, ba în robele judecătorilor de la CCR, ba în portofelele delegaţiei de la FMI şi Banca Mondială, ba în garajul lui Traian Băsescu. Chinuindu-se să ţină şirul declaraţiilor belicoase şi al promisiunilor de mai bine, pe nea Vasile îl apucă o lehamite neputincioasă. Pe vremuri obişnuia să lucreze pe brânci pentru o promovare şi o mărire de salariu. Acum, patronul nu le mai vorbeşte decât despre lipsa de predictibilitate în domeniul fiscal, lipsa partenerilor străini, lipsa de lichidităţi şi lipsa de perspective. Aşa că l-a apucat şi pe el o lipsă de chef. Oricum ştie că existenţa lui contează în anii electorali.

S-ar duce la ţară, să-şi ajute părinţii la lucrat pământul, poate chiar să pună de-o mică afacere împreună cu unchiu’ Titi şi văru’ Costel. Dar acolo porumbul s-a uscat pe câmp, fântânile au secat demult, oamenii primesc apă cu porţia de la cisterna pompierilor, iar primarul umblă de năuc în căutarea sătenilor destoinici care să-l ajute la numărat vecinii cu drept de vot. Unii l-au fugărit cu furcile prin ogradă. S-or fi săturat şi bieţii ţărani să n-aibă altă soluţie pe termen scurt decât mila lui Dumnezeu. Ăia de la Bucureşti le-au promis planuri pe termen mediu şi lung, dar fără mămăliga de la iarnă, greu de crezut că or să mai apuce ei programele operaţional – sectoriale din 2014.

Mentalitatea contrazice pretenţiile

ministri stabilitate ponta

Ups! Altă remaniere.

Nea Vasile râde în barbă cu gândul la familia rămasă în comuna de baştină. Ce ţanţoşi mai erau toţi când fratele lui s-a angajat “la minister”. Se lăudau pe toate drumurile cu cel mai reuşit vlăstar al neamului. Uite că acu’ l-au dat şi pe el afară. Fiecare ministru de-o săptămână vine cu propria echipă de acoliţi, la fel de vremelnici ca şi el. Nu-i de mirare că slujbaşii statului nu sunt în stare să găsească nici pixurile şi hârtia de scris. Le-au pitit răuvoitorii dinaintea lor! Se pare că nici să fii bugetar nu mai e aşa o mare sfârâială, deşi toate guvernele mor de grija ta.

Relaxat în neputinţa lui, bietul nea Vasile îşi deschide o bere rece. Nu ştie câtă vreme şi-o va mai putea permite şi pe asta, având în vedere că fiecare vizită la magazin începe cu preţuri tot mai mari şi se termină cu sacoşe tot mai goale. Singura certitudine pe care o mai are e concediul în străinătate pentru care şi-a făcut deja rezervări. Asta dacă n-o da faliment agenţia de turism. Sau dacă nu i-o închide coana Europa graniţele în nas, sătulă să tot toarne fonduri în mâna întinsă a unei Românii cu pretenţii occidentale şi mentalitate balcanică.

Tu ce părere ai?