«

»

Politeţea jignitoare

13 Martie 2012

ipocrizie convenientă politeţe falsăMinciuna e bună, învăţăm încă de mici. Câte mame nu-şi admonestează copii pentru că îndrăznesc să-i spună pe faţă mătuşii Floarea că e prea grasă şi unchiului Tilică să nu mai bea a treia damigeană de vişinată că o să-i cadă greu la echilibru? Câţi taţi nu se uită pe vizor şuierând printre dinţi: „numai mă-ta mare mai lipsea!”, pentru ca apoi să deschidă larg uşa, întâmpinând-o zâmbitori pe bunicuţă, dăruindu-i o îmbrăţişare formală şi pupând de două ori aerul?

Toţi am priceput, încă de pe vremea grădiniţei, că sinceritatea e o formă de impoliteţe şi că adevărul dăunează grav relaţiilor sociale. Ba unii au deprins atât de bine arta mistificării încât s-au apucat de politică, relaţii publice, jurnalism sau avocatură.

Mai serviţi, vă rog! Nu, mulţumesc, sunteţi prea amabil!

Cei mai duşi la biserică evită să mintă făţiş, dar nici cu spusul „pe de-a dreptul” nu se descurcă. Mulţi oameni cred că un refuz „nu dă bine”, că „nu se face” să spui ce gândeşti, că o critică, fie ea şi constructivă, riscă să „strice sufletul” celui căruia îi este adresată. Aşa că se încurcă într-o serie de scuze elaborate şi întreţin ani de zile „prietenii” inerţiale cu persoane antipatice, doar pentru că un bun simţ prost înţeles le interzice să spună „nu”. De aici se nasc vizitele penibile, veritabile maratoane ale ipocriziei, în care se discută despre vreme şi se plimbă pe masă un platou cu fursecuri pe care gazda insistă să le vâre pe gâtul musafirului ca să nu fie considerată zgârcită, iar acesta refuză să le mănânce ca să nu fie luat drept fomist.

Mai grav este că politeţea bazată doar pe dorinţa de a nu te „pune rău” cu cineva are termen scurt de garanţie. Mai devreme sau mai târziu amicul pe îl tot eviţi va afla că nu ţi-a furat nimeni telefonul mobil, nici nu ţi-a tăiat furnizorul conexiunea la Internet. Va realiza că pur şi simplu l-ai ocolit. Odată şi odată colaboratorul căruia îi tot promiţi că îl vei ajuta „cu prima ocazie, în cel mai scurt timp posibil” va înţelege că acea ocazie nu o să vină niciodată. Şi atunci, oare, nu-i va jigni mai tare, pe amândoi, faptul că i-ai minţit constant, luându-i drept proşti?

Atunci când e persistentă, minciuna de convenienţă e mult mai ofensatoare decât adevărul crud, indiferent cât de dur pare el.

1
Vote -1 Vote +1coolnewz/Ratatouille
13 Martie 2012 @ 19:23

:) asta a fost apropo de ce?

2
+3 Vote -1 Vote +1Acru
13 Martie 2012 @ 19:27

De oameni, ipocrizie şi clişee. Toate sunt printre temele acre predilecte.

Tu ce părere ai?