Produse hiper-multe, preţuri hiper-mici, promoţii hiper-mişto şi mai ales o echipă de hiper-profesionişti dornică să-ţi facă experienţa cumpărăturilor hiper-reuşită. Bine (că) aţi venit la hipermarketul românesc.
Misterele bazarului criptat
După cum spune la reclamă, locul cu pricina e visul gospodinelor, plin cu toate felurile de produse: de la frigidere, la beţişoare de urechi şi de la maşini de tuns iarba, la biberoane. Mereu surprinzătoare este însă aruncarea aşezarea lor pe rafturi, un superb rezultat al simbiozei dintre angajaţii absenţi şi cumpărătorii nehotărâţi, dar foarte grăbiţi. Aşa se face că izmenele roz de poliester tronează peste conservele de peşte, iar dulceaţa de caise fără conservanţi face casă bună cu absorbantele ce miros a iasomie. E o feerie de arome, culori şi funcţii.
Aspectul mai mult “şui” decât “feng” al raioanelor este completat în mod fericit şi de motivul “după năvala turcilor”, inspirat din specificul istoric naţional. Astfel, clienţii care nu se simt în stare să aleagă produsele doar pe baza informaţiilor de pe etichetă, nu se sfiiesc să desigileze câteva pachete şi să-şi ia mostrele de care au nevoie, lăsând în urmă ambalaje mototolite, dâre de firmituri sau băltiţe lipicioase. Punctează la impresia artistică cei care nu pot să aleagă un bax de apă plată fără să înşire pe jos alte cinci sau vizitatorii care răscolesc un raft întreg, convinşi fiind că laptele din cutia plasată în spate e mai degresat decât restul.
Iar când marfa este aşezată de-a valma, nu te poţi aştepta ca preţurile să fie etichetate ordonat. În zadar îţi încordezi circumvoluţiunile încercând să-ţi dai seama cât face un kilogram de “CASC PENTEL ROT“. Sau măcar ce naiba înseamnă. Înşiruirile de litere şi cifre înghesuite sub o grămăjoară de produse cvasi-identice nu-ţi vor fi de nici un folos. Nici angajaţii pe spinarea cărora scrie “Sunt aici ca să vă ajut” nu-ţi vor fi mai utili. Nu-i vorbă, ei sunt teribil de amabili şi îţi permit să le adresezi orice întrebare, doar că răspunsul lor va fi mereu acelaşi: “Nu ştiu, vedeţi la raft sau întrebaţi la casă”.
Codul bunelor bare
La casă vei afla că e mult prea târziu pentru întrebări. Preţul asupra căruia aveai dubii e mai mare decât ai estimat, promoţia care te-a nedumerit e mai proastă decât te-ai aşteptat şi, în general, bonul arată mai rău decât ai crezut. Însă vremea protestelor a trecut: “păi, de ce n-aţi întrebat la colegii de la raion?”.
Ghinionul ăl mare se abate asupra ta dacă ai avut proasta inspiraţie să alegi un obiect ce nu are cod de bare funcţional. Casiera îţi aruncă o privire care te anunţă că prostia ta nemăsurată tocmai i-a stricat toate ziua şi îţi spune pe un ton condescendent că “nu îl ia calculatorul”. Ce, nu ştiai că e treaba ta să verifici existenţa şi funcţionalitate codului?! Da’ în ce ţară ţi-ai făcut cumpărăturile până acum? Şi pentru că de obicei povestea asta se întâmplă la ore de vârf, când în spatele tău mai sunt vreo 10 oameni nervoşi, te vezi pus în faţa unei dileme: renunţi la produs sau porneşti în galop spre raftul de unde l-ai luat ca să-l înlocuieşti, înfruntând privirile dezgustate şi apostrofările tuturor celor de la coadă. Dacă scoţi un timp bun, poate or să îţi facă o reducere la numărul de sfinţi coborâţi din calendar.
În final, chiar când te vei grăbi să-ţi vâri cumpărăturile în pungă, o stimată doamnă de serviciu, înarmată cu un mop care a văzut multe la viaţa lui, îşi va da seama că a mai murdară fâşie de podea din toată incinta se află taman sub tălpile tale. Abia după ce-ţi va lustrui şi sandalele odată cu duşumeaua, îţi va arunca un “scuzaţi” însoţit de un cot prin părţile moi. Probabil pedichiura la şomoiog face şi ea parte dintre hiper-promoţiile de sezon care te fac să-ţi fie dor de vânzătoarea de la magazinul de cartier.
Asta o ştiu de la un “mărciăndaisăr” care a lucrat in Car-Fur: Produsele cele mai vechi se aşaza întotdeauna în stanga şi cat mai in faţa. În plus, unii clienţi folosesc produsele din faţa ca mostre sau plimbă produsele perisabile prin tot magazinul ca mai apoi să le puna la loc. În aceste conditii cred că este scuzabilă faza cu servitul din liniile aflate în spate.
Ai uitat totusi de mărciăndaisării perfectionişti care stau cu ochii pe tine şi te apostrofează dacă nu pui produsul înapoi în aceiaşi poziţie, milimetric. Înteleg că trebuie sa respecţi munca omului dar nici să mergi atât de departe încât să îl faci să stea degeaba.
Nu e un tablou exhaustiv. Am omis, spre exemplu, inclusiv relaţia dintre ghiolbanii care consumă jumătate dintr-un tub de deodorant pulverizându-şi cămaşa transpirată şi numiţii “mărciăndaisări”. Spray-urile respective au obiceiul de a se ascunde perfect printre tuburile intacte. Şi nu sunt totdeauna în rândul din faţă, semn că regula “stânga-sus” poate fi încălcată deliberat.
tu esti baiatul care isi duce tava cuminte dupa ce mananca la mcdonalds, ikea , kfc.