Ghidul şefului stresant

Munca

Dacă aţi urmărit vreodată cu atenţie filmările făcute în studioul televiziunii române pe 22 decembrie 1989, cu siguranţă aţi observat că nimeni nu a rostit atunci replica “Mircea, fă-te că lucrezi“. Că a fost o poantă revoluţionară, o amintire inexactă a unui participant entuziasmat (care a adaptat indicaţia regizorală a lui Ion Caramitru “Mircea, tu te prezinţi şi arăţi că lucrezi“) sau o ironie fină din partea vreunui răutăcios care nu ţine cu poporul şi izbucnirile lui, nici nu mai contează. Faimosul îndemn s-a înfipt în mentalul colectiv mai ceva ca imnul naţional, transformându-se dintr-o glumă, într-un stil de viaţă.

Manualul micului zbir

E simplu să te faci că munceşti atunci când ai în mână o sapă, o mătură sau o mistrie. Te agiţi puţin, icneşti de câteva ori, îţi ştergi demonstrativ sudoarea de pe frunte şi orice privitor neavizat poate să jure că ţi-ai meritat salariul pe ziua respectivă. Dar cum procedezi când soarta a fost mai darnică şi te-a procopsit cu o funcţie de conducere, cât de mică? Fie că te-ai trezit şef peste o barieră, un bloc sau o companie multinaţională, n-o să impresionezi pe nimeni trebăluind pe tăcute între cei patru pereţi ai biroului tău. Iată opt sfaturi care NU-ţi vor îmbunătăţi munca, dar cu siguranţă ţi-o vor face mult mai vizibilă.

1. Vino primul la birou şi pleacă ultimul. Nu contează că doar stai şi joci Solitare pe calculatorul instituţiei, important e ca lumea să te vadă lustruindu-ţi scaunul de şef. Combinaţia între sentimentul de vinovăţie pentru propriul program mai scurt şi cel de admiraţie pentru puterea ta de muncă va împiedica pe oricine să-ţi pună la îndoială competenţa ori devotamentul faţă de firmă.

2. Fă câte o schimbare în fiecare zi. Nu le lăsa subordonaţilor tăi răgazul de a se întreba cu ce te ocupi tu, de fapt. Pentru ei fiecare dimineaţă de muncă trebuie să înceapă cu câte un “de azi înainte …”, “de acum încolo …” sau măcar “de mâine începând …”! Modifică proceduri, inventează noi ştampile şi formulare, reactualizează anteturi, schimbă furnizorul de apă plată al firmei dacă nu-ţi vine altă idee mai brează, numai nu le îngădui oamenilor să lucreze tihnit. Inventează un tip de presiune şi exercit-o asupra celorlalţi.

3. Umblă cu minimum două telefoane mobile şi cască în ureche. Nu contează că de pe un telefon intri pe Facebook, iar pe celălalt nu te sună decât mama ca să te întrebe dacă vrei plăcintă cu ciuperci sau ştrudel de mere, esenţial e să defilezi cu ambele. Nu scoate casca de la dispozitivul “hands-free” nici când intri în closet. Atunci când un subaltern vrea să te întrebe ceva, aşa trebuie să arăţi! Prefă-te ocupat câteva minute pentru a-i induce sentimentul că te deranjează.

4. Scrie isteric şi neglijent. Ai grijă ca orice mesaj venit din partea ta să fie intitulat “URGENT!!!!”, “FOARTE IMPORTANT!!!!” ori “ÎN ATENŢIA TUTUROR!!!!”, chiar dacă anunţi doar că s-a schimbat aroma săpunului lichid de la toaletă. Nu te zgârci cu semnele de exclamare, sublinierile, MAJUSCULELE ori literele îngroşate şi cursive. Important nu e să scrii corect româneşte, ci să creezi o atmosferă de sfârşitul lumii de fiecare dată când trimiţi un e-mail sau lipeşti un afiş la avizier. Indiferent cât de stricat ai scrie, nimeni nu te va considera agramat, toate aberaţiile grafice fiind puse pe seama grabei cu care eşti obligat să comunici. Ortografia nu-i pentru oameni stresaţi.

5. Nicio zi fără un afiş nou. Nimic nu simulează mai eficient truda continuă decât avalanşa de hârtii şi directive. E esenţial ca acestea să se cumuleze. Dacă ai un avizier la îndemână, umple-l de hârtii şi nu le înlocui niciodată, chiar dacă oamenii le-au învăţat conţinutul pe de rost. S-a terminat spaţiul? Nicio problemă, extinde-ţi activitatea publicitară pe ziduri, uşi, ferestre, echipamente. Tapetează tot cu indicaţii, reguli, anunţuri, planuri, scrisori, articole, documente, liste.

6. Dă sarcini difuze. Cere lucruri de genul “să se facă o verificare”, “să se aibă în vedere”, “să se ia în lucru”, “să se rezolve” adresându-te tuturor şi nimănui. Astfel, de cele mai multe ori, nimeni nu va pricepe (cu atât mai puţin executa) sarcina respectivă, iar tu vei putea trage la răspundere pe cine pofteşti, sancţionându-i pe indezirabili şi concediindu-i pe cei mai periculoşi.

7. Organizează periodic şedinţe de muştruluială. Cerinţele neclare descrise mai sus îţi vor oferi ocazia de a le aminti tuturor cine e şeful. Adună-ţi din când în când angajaţii într-o “ŞEDINŢĂ OBLIGATORIE, URGENTĂ ŞI FOARTE IMPORTANTĂ!!!!!! (nu se acceptă absenţe!!!!!)” în care le reproşezi că “nu s-a făcut o verificare”, “nu s-a avut în vedere” şi “nu s-a luat în lucru”, “nu s-a rezolvat” dar mai ales că “sunt unii care …”. Nu pronunţa niciodată nume sau detalii concrete care să ajute la identificarea vinovaţilor şi a greşelilor comise. Scopul e ca toţi să se simtă cu musca pe căciula profesională fără să ştie exact de ce. Nu uita să arunci şi câte o ameninţare în doi peri, de genul: “dacă astfel de atitudine va continua, se vor lua măsuri drastice, căci aşa nu se mai poate”. Nu critica activitatea, rezumă-te la conduită şi rămâi vag. Aşa te asiguri că angajaţii tăi îşi vor petrece următoarea săptămână întrebându-se “la cine s-o fi referit şefu’ când a zis că …” şi dându-se bine pe lângă tine ca să se apere de eventuale sancţiuni.

8. Răspunde sofisticat chiar dacă nu pricepi o iotă din întrebare. Asigură-te că stăpâneşti tehnicile esenţiale ale oratoriei româneşti contemporane şi exersează-le ori de câte ori cineva e suficient de neinspirat încât să-ţi ceară vreun sfat. Dă-le senzaţia că doar privilegiaţii au şansa de a se adăpa la izvorul tău de experienţă.

Îţi sună cunoscut comportamentul? Ţi-ai amintit de unul dintre şefii tăi? Dacă îl (sau o) bănuieşti că are simţul umorului, recomandă-i acest articol!

Etichete: clișee, fițe, ipoCRIZiA, limba română, oameni