Problema suprapopularii nu este aici, resursele noastre sunt destule, doar prost gestionate. Nu renuntati la bucuria (si durerea) de a avea copii. E parte dintr-o viata implinita. Responsabilitatea este intr-adevar imensa si permanenta, orice intamplare te doare sau te bucura mai mult daca e vorba de copilul tau. Dar ei cresc si odata cu ei cresti si tu, din nou…Incercati sa fiti cat mai pregatiti, dar nu pana la absurd.

Totusi, daca ati primit viata ca pe un dar, incercati sa nu-l dati mai departe ca pe o povara. Copiii merita sa aiba o copilarie fericita, dar adesea avem impresia ca pentru asta le trebuie mult prea multe, cand de fapt nu e chiar asa.

”Toti oamenii mari au fost candva copii, dar putini isi mai aduc aminte”, scria Exupery. Copilul vostru isi va aminti in primul rand de prezenta calda a parintilor si de jocurile jucate impreuna, de o plimbare pe malul unui lac, de un avion pe care l-ati construit din carton si lemn impreuna cu el. Viata e o calatorie la capatul careia s-ar putea sa iti dai seama, tardiv, ca fara copii ai mers ca intr-un tren cu ferestrele pe jumatate acoperite, fara sa vezi toata frumusetea locurilor prin care treceai o singura data…