Românii continuă să dărâme rafturile magazinelor şi tarabele pieţelor în goana disperată de cumpăra mai mult decât vor putea consuma. Ca în fiecare an. Nimic straniu în asta, privaţiunile din perioada comunistă domină încă mentalul colectiv. Problema apare când maratonul cumpărăturilor e însoţit de mirarea tâmpă: “vai, s-au scumpit toate în ultima săptămână!“. Ce surpriză!
Când cererea creşte masiv fix la aceleaşi produse în aceeaşi perioadă a anului, ce-ar putea să se întâmple? Cine n-ar specula un aflux previzibil de bani? Tradiţionalismul culinar românesc, dus uneori la extrem, e cel mai bun aliat al oricărui comerciant de sezon. Negustorii n-au nevoie să reducă preţul pentru a vinde. Produsele care “nu trebuie să lipsească de pe masa de Paşti” se vor vinde în cantităţi constante.
Culmea penibilului sunt însă reportajele care filmează atacul hoardelor de cumpărători. Pentru că nici normalitatea, nici prosperitatea nu fac audienţă, comentariul e “adaptat”. Astfel, sunt născocite texte precum: “au sau n-au bani, românii cumpără mult“. Iată un exemplu:
Cum vine asta? N-am bani, dar cumpăr mult? Dacă n-ai bani, stai acasă. Orice alt adevăr economic e din categoria Mirela Bugetara.
Eu nu pricep obsesia asta pentru anumite mancaruri in anumite zile. Daca esti parlit si iti ingheata portofelul cand vezi pretul mielului, de ce nu treci pe un cotlet de porc sau pe o pulpa de curcan? Ca si astea intra in categoria mancare buna. Si asa mielul pute ingrozitor, e mai nesanatos si mai greu de gatit. Cade cerul pe tine daca bagi cozonacul la o saptamana dupa sarbatoarea oficiala? Ca atunci ti-l vand astia cu trei lei, numai sa scape de el. Daca n-avem fermoar la stomac, macar minte in cap sa avem.
@ Sandra: te referi la aroma de miel?
@ Acru: personal nu gasesc o diferenta atit de mare intre aglomeratia din magazine din Germania sau Franta versus Romania inainte de astfel de sarbatori. Este o diferenta, da, in sensul acestui articol, dar nici pe departe una care sa justifice particularizarea asta cu romanii care fac si romanii care dreg.
@Sandra, culmea e că unora nici nu le place, de fapt, mielul. Totuşi, îl cumpără doar “pentru că aşa se obişnuieşte“, “aşa trebuie“.
@Ratatouille, aglomeraţia de sărbători din Germania şi Franţa e doar la raioanele de mâncare? Relatările fenomenului în presă încep cu “bieţii nemţi şi săracii francezi se îngrozesc la vederea preţurilor”?
coolnewz, ma refer la mirosul carnii crude de miel. Eu una intotdeauna l-am considerat gretos. Dar poate sunt prea fitoasa
. Personal, prefer sa nu inot in grasime si sange cand gatesc si sa nu-mi confund bucataria cu o macelarie.
Sandra: da aia gatita (de miel) iti place? Mie imi place mielul sub toate formele de agregare iar mirosul mi se pare sublim.
Fara misto! In plus, o friptura de vaca in singe nu este intrecuta de nimic … decit poate de una de miel in singe. Totusi daca vrei sa mai scapi de miros, marineaza-l in vin sau, si mai bine, gateste-l cu menta, cimbru, rozmarin, portocale. Cu SAU nu cu SI.
Acru: pai cei care relateaza sunt si cei care spun ca romanii fac, dreg si se imbrincesc prin magazine.
@Coolnewz, merci de sfaturi. Ideea cu portocalele n-o stiam. Oricum, problema mea nu e produsul final, ci operatiunea de pregatire. Mielul crud pute, mielul gatit e gustos, dar as prefera sa il faca altcineva
. De asta ziceam ca pentru productia proprie prefer porcul sau, mai sanatos, curcanul.