Îi mai ţineţi minte pe dătătorii cu părerea profesionişti? Dacă nu, vă invit să citiţi aici povestea lor. Să-i admirăm însă în acţiune, la un articol despre sexul virtual, publicat în revista Kudika. Vom citi despre sex în grup cu o sută de femei, atingeri, miros, telechinezie şi vom râde cu Moş Calabrese.
Conţinutul materialului la care părerologii se desfăşoară e irelevant. Textul o tentativă de traducere, genul de scriere care seamănă cu declaraţiile lui Gică Hagi: “să facem bine ca să nu fie rău, dar până la urmă, deci, fiecare face cum vrea, că d-aia suntem liberi, cum s’ zic”.
Articolul e doar pretextul suficient (pentru ei şi necesar) pentru ca “delirul părerologic” să înceapă. Tema: cybersex. Avem aşa:
1) Oros expertul tehnic, nemulţumit că nu scrie clar despre mânuţă şi degeţel:
2) Inginerul priapist Ilie, de la Politehnică. Plecat cu barca departe-departe, vrea să facă cybersex cu 100 de femei, după ce termină cu teleportarea propriului ştrumeleag. Până atunci bagă una mică după ce scrie comentariul explicit. O fi teleportarea interzisă [sic!], dar despre labă nu scrie nimic în lege. Plus că poţi să şi mănânci după aceea fără telechinezie:
3) Virgina Maria. N-a citit articolul, dar ştie ca e o prostie:
4) Handro Monica, romantica olfactivă de serviciu, grav dezacordată. Agăţată imediat de un şaormar cu ochelari de soare, care vrea kiss-kiss:
5) Ultras-ul Flavy care susţine că sexul virtual e o pierdere de timp. Desigur, comentatul la articole despre cybersex face toţi banii şi îşi merită pe deplin efortul;
6) Ecologista Anca, al cărei comentariu in limba română e la fel de coerent ca behăiala oii. Are în schimb o concluzie poliglotă, pe care o inserează brusc, fără legătură cu absolut nimic. Probabil că în timp ce scria, i s-a scurtcircuitat creieraşul şi a început să audă vorbe în spaniolă:
7) Moş Calabrese libidinosul scrie apăsat, cu o singură mână. „DA” e tot ce articulează înainte de final. Finalul comentariului, desigur;
8) Familista Codruţa care vrea să-i lase pe alţii să încerce cybersexul, dar arde de dorinţă să ne spună că ea nu simte nimic.
E plin de negări fundamentaliste, parcă prea vehemente pentru a fi credibile. Adevărul îl ştiu însă doar comentatorii şi furnizorii lor de Internet.
Noi ştim doar că datul cu părerea e o stare de spirit românească, cum scriam aici. Stăm bine cu libertatea de expresie şi ne-o exersăm din plin, la nivelul fiecăruia. Ne-ar mai trebui doar puţină autocenzură, câteva cărţi, ceva logică şi un strop de simţ al penibilului.
bestiale comentariile, rizi de mori! unde i=ai gasit pe papagalii astia?