Comments on: Cum scumpeşti mâncarea cu televizorul

By: Marian S

Marian S — Sun, 10 Jun 2012 17:44:35 +0000

Pai da, dar pai nu!!!
Pe recipient nu e trecut nicaieri pretul per kilogram, asa cum spune o norma a Protectiei Consumatorului. Care “protectie“ are deja o sesizare de la mine, dar observ ca are treaba multa si nu-mi poate raspunde la timp.
Ce mama naibii, vreti sa se prinda bizonul ca s-a scumpit viata chiar inainte de alegeri???

By: Acru

Acru — Sun, 10 Jun 2012 14:05:50 +0000

@Marian S, salut! Nu-i târziu, n-am tras oblonul încă, aşa că ne-ai descoperit la timp. Bine ai venit! Înţeleg că ambalajul poate găzdui 1 kg, dar e umplut cu doar 900 grame. Nu e imoral, nu e ilegal, sigur nu îngraşă, că-i iaurt. Problema e şi a consumatorului care se uită la preţ. Care preţ? Păi dacă e bizon, va remarca ce e scris mai mare (costul produsului), în loc să caute preţul pe unitate (kg, litru, bucată), singurul care permite comparaţii.

By: Marian S

Marian S — Sun, 10 Jun 2012 08:28:16 +0000

Salut, te-am (v-am?) descoperit cam tarziu, dar e bine!!!

Hai sa-ti spun si eu una, foarte practica. Sunt mare consumator de iaurt, ca asa zice doctorul. Iau din acela la cutie de 1 kil. Ei bine, de cateva luni s-a reinventat… kilu` de 900 de grame. Da, scrie corect pe cutie ca are 900 de grame. Dar bizonul se uita la pret si zice: ptiu, NU s-a scumpit!
Recunosc ca am fost la fel de bizon o vreme, pana m-am prins. Tampitii nu au modificat cutia iar eu ma tot miram de ce e mai putin continut in ea.

Ia zice(ti), radem sau plangem?

By: Alexandra

Alexandra — Tue, 05 Jun 2012 14:20:04 +0000

Faptul ca liderii de opinie nu sunt credibili pentru un numar de indivizi, alaturat faptului ca poti spune doar cu multa generozitate/indulgenta ca ei ar avea macar o autonomie, nu inseamna totusi ca aceiasi indivizi nu sunt urmati de multimi naravase, care in cautarea fara busola ar putea trata (a se citi “lua in serios”) orice “personalitate publica” reuseste sa rasteasca mai raspicat, mai in fata, mai cu patos – o tautologie. Daca rimeaza deja cu ceea ce are “omul simplu/de rand” (a se citi “receptorul”) in minte, e destul. Acela are dreptate. Acela “stie”. Acela “e bun”.
Si supraexpunerea la stimulii astia da, in cele din urma, roade (zic, in functie de fertilitatea terenului pe care aterizeaza). Si fac doar o trimitere, ca observator al discutiilor din mijloacele de transport, catre subiectele de interes public dezbatute cate doi spcialisti/parerologi, prilej cu care am ocazia sa aflu, cam in ce fel banuielile unora devin certitudinile altora.
Da, a gandi cu propria minte inseamna, pe langa asumare, (si) disconfort. De’acord, exercitiul celor 22 de ani e insuficient.

By: Acru

Acru — Tue, 05 Jun 2012 13:34:31 +0000

@Alexandra (3), da, teoria acului hipodermic (glonţul magic, după DeFleur) e istoric depăşită. Însă modelul în doi paşi invocat de tine presupune existenta unor lideri de opinie independenţi, credibili. Există aşa ceva în societatea românească de azi? În privinţa relaţiei dintre public şi mass-media, suntem încă în zona teoriilor efectelor puternice. E oarecum natural, avem o "istorie" de doar 22 de ani.