Dacă rezultatul unei miuţe pe maidan este spargerea unei ferestre, fiecare dintre ţâncii jucăuşi va încerca să dispară cât mai rapid. Grupul se va disipa într-o secundă, iar oricare dintre puşti va afirma cu tărie că nu el a fost cel care şutat în minge. Doar trecea prin zonă şi s-a prins în joacă. E prea mic pentru a sparge un geam şi oricum nu e mingea lui.
Miuţa suspendării
Răsărit din spuma Mării Mediterane într-o cămaşă imaculată, cu părul răvăşit şi ochii în sfârşit odihniţi, Crin Antonescu îşi dă seama că nu liberalii l-au vrut suspendat pe Traian Băsescu. Ei doar ar fi achiesat la ideea năstruşnică a PSD.
“Nu eu am vrut suspendarea lui Traian Băsescu. Ideea suspendării a aparţinut PSD. PNL a susţinut propunerea PSD” – Crin Antonescu, 6 septembrie 2012 (sursa)
De cealaltă parte, PSD a admis, încă de la început, că scopul demersurilor USL privind demiterea preşedintelui constă în organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate, astfel încât perechea Ponta, premier – Antonescu, preşedinte să fie instalată la putere simultan, până la sfârşitul anului 2012. Cum Victor Ponta era deja prim-ministru, trebuia eliberat un loc şi pentru liderul PNL.
Paradoxul de pe maidanul politic
Când lucrurile nu ies conform planificării, nimeni nu-şi mai asumă paternitatea ideii. Bărbaţi politici adevăraţi, Victoraş Doctoraş şi Crin Preaplin (de sine) îl bat Usain Bolt la proba fugii de răspundere plat. Paradoxal însă, ambii spun adevărul. PSD şi PNL au dreptate atunci când susţin că ideea grăbirii suspendării nu le-a aparţinut.
Pisica moartă a demiterii eşuate va mai trece din ograda social-democrată în cea liberală şi invers. Până când cineva va sesiza că, deşi plină de muşte şi răpănoasă, pisica din poartă … nu e moartă. Ba dimpotrivă, e vie, activă şi are idei:
Care dintre partide va pofti s-o mănânce coaptă?
