Destinul vierului depistator

Vierul depistator e animalul folosit exclusiv pentru identificarea scroafelor în călduri, acestuia fiindu-i complet interzisă reproducerea, pentru a-i păstra intactă capacitatea de detecţie. Vierul nu e castrat, deci nu e doar un porc liniştit ale cărui unice instincte ţin de golirea troacei. Nu, dimpotrivă, vierul încercător e mai viril chiar decât colegii mai norocoşi, folosiţi la montă.

Calitatea primordială a vierului depistator e tocmai abilitatea de deosebi o femelă „disponibilă” de una care, să zicem, e doar curioasă sau jucăuşă. Pentru a-şi păstra însă această însuşire, animalul nu trebuie să facă sex.

Omologul uman

Câteva trepte mai sus pe scara evoluţiei, vierul depistator uman îşi fumează tacticos ţigara, trăgând de o bere în colţul clubului plin. A ochit deja câteva domnişoare interesante şi se pregăteşte de atac. Strategia e simplă: va dansa discret doar pentru a se apropia de ele, le va privi pătrunzător, pe rând, în ochi, apoi o va zbughi spre bar pentru a-şi comanda încă o bere şi a face bilanţul în linişte: „creaţa în roşu mă vrea, blonda bondoacă a venit doar să danseze, roşcata cu ochelari e indecisă, dar poate fi convinsă”. Dar cine s-o convingă?

După ce va mărturisi aceste gânduri amicilor cu care a venit în club, vierul uman va mai bea o bere şi…va pleca acasă. Depistatorul nostru nu e nici suficient de porc încât să fie dezinteresat de femeile din jur, dar nici suficient de vier încât să execute saltul.

Culmea e că, asemenea omologului său patruped, vierul încercător uman evaluează perfect interesul sexului opus pentru „acuplare”. Asta şi pentru că, neavând experienţă practică, compensează alocând un interes aparte nuanţelor, detaliilor, informaţiilor.

De fapt, “detectorul uman” e un excelent amic pentru femei: e sensibil, inteligent, cu bun simţ, răbdător, empatic.  Deci, complet inofensiv din punct de vedere sexual.

Vierul încercător biped nu trebuie confundat cu timizii patologici. Dimpotrivă, e un individ funcţional din punct de vedere social, amabil şi vorbăreţ. Asta se vede şi atunci când, întâmplător, vierul uman îi pică cu tronc unei femei dezirabile şi hotărâte, care îl invită, pe şleau, la montă. El va găsi întocmai calea elegantă şi argumentele potrivite pentru a o…refuza. De ce? Eu personal n-am reuşit să înţeleg, dar presupun că a fi vier depistator e un destin.

Etichete: oameni