După 1989, românii au pus pe picioare democraţia şi pe butuci umorul autohton. De cum s-a dat undă verde bancurilor politice, înjurăturilor televizate şi nudităţii mai mult sau mai puţin sexuale, publicul nu şi-a mai dorit altceva. Iar comicii locali n-au întârziat să se adapteze.
În lipsa cenzurii, scenariştii n-au mai fost nevoiţi să-şi bată capul cu jocuri de cuvinte şi glume cu dublu sens. Au putut să spună lucrurilor pe nume şi au văzut că „oamenii simpli” (aşa cum se autointitulează majoritatea românilor) n-au nevoie de prea multă subtilitate ca să se pună pe râs. E de ajuns să le arăţi un personaj cu pantalonii în vine, să rosteşti termeni cheie precum „cur”, „ţâţe”, „buci”, „craci” sau să parodiezi grosolan vreo câţiva politicieni şi ţi-ai asigurat ratingul aducător de contracte cu televiziunile.
Publicul spaţiului virtual caută poveşti scurte, cu fir epic de tip „clientul furios intră în birou, se ceartă niţel cu angajaţii şi apoi varsă cafeaua în poala şefului”. Ha-ha, ce glumă bună, bine i-a făcut, trecem pe Facebook.
Libertatea de a spune orice nimic
Libertatea de exprimare e grozavă, atâta vreme cât ai ceva de exprimat. Dar pe măsură ce trece timpul, umoriştii îşi tot restrâng repertoriul. Şi de ce n-ar face-o? Într-o epocă în care bibliotecile au devenit suporturi pentru lumânărele, iar telespectatorii sunt îndemnaţi să dea like împotrivă, puţină lume se mai amuză pe seama bogăţiei semantice a limbii.
Astăzi, după ce ne-am luptat aprig pentru dreptul de a spune orice, descoperim că nu prea avem multe de spus. În condiţiile în care vocabularul curent al românului modern e format din 500 de cuvinte şi 30 de pictograme, gramatica a devenit un moft, iar ortografia o fiţă, nu-i de mirare că poantele neaoşe precum „şambelane să mi-o şambeleşti” par elaborate.
Explicit, trivial, repetitiv, zgomotos
Umor contemporan
Oferta actuală de umor e foarte puţin variată. Cu toate astea, poporul nu pare să se plângă. An de an Antena 1 mizează pe “cuplurile de aur” Ţociu şi Palade, respectiv Nae şi Vasile. Dacă Fundaţia Dan Voiculescu nu a demarat cumva un program social pentru pensionarii din mediul artistic, înseamnă că sus-numiţii mai au încă fani care n-au murit de bătrâneţe.
În timpul ăsta, Divertis se tot împarte şi se desparte, plimbând când la ProTv, când la TVR, aceleaşi scenete cu Băse şi Nuţi Udrea sub biroul de la Cotroceni, însoţite de aceleaşi ironii despre cât de mic e Boc, cât de bătrân e Iliescu sau cât de homosexual e Năstase.
Aripa tânără vine tare din urmă, cu reprezentanţi de frunte cum ar fi Grig Chiroiu, eminenţa vag cenuşie din spatele unui serial la fel de tembel ca şi site-ul pensiunii din fonduri SAPARD. Sau Mihai Bendeac, un soi de Sergiu Nicolaescu reinventat, care scrie, interpretează şi regizează un show în care lipsa de inspiraţie este compensată prin zbierete, onomatopee şi grimase.
Din fericire, presa are totuşi o soluţie şi pentru cei care vor să se amuze pe româneşte, dar nu obişnuiesc să izbucnească în hohote atunci când li se arată un deget. Lor le sunt rezervate inepuizabilele resurse de umor involuntar ale jurnalelor sau site-urilor de ştiri.
Surse foto: Evz, Libertatea
Așa-mi place atunci când voi scrieți exact ce-mi trece mie prin gând de nici nu vă imaginați. E poate motivul pentru care sunteți singurul site pe care-l citesc cu consecvență.
Iar în privința umorului tot mai slab de la noi eu am luat deja atitudine. Țin blogul la foc mic, pentru că acum fac parte dintr-o echipă foarte bună și foarte amuzantă care produce un show de tip late night la Transilvania Look, o televiziune regională ce va deveni în curând națională. Acolo începem în fiecare seară cu un intro de tip stand-up cu glume finuțe și jocuri de cuvinte. Toate înregistrările sunt valabile online, în caz că vreți să dați o ocheadă. În caz că commentul meu are iz de spam, simțiți-vă liberi să-l “ejaculați”.
Cu voie bună, mă înclin
Cu bucurie, mulţumim.
Suntem la curent cu trădarea ce ai făptuit-o, dând online-ul pe televiziune. Dar o privim cu empatie, ştiind că acolo rişti să mai iei şi nişte bani fiind tu însuţi.
singurii care intradevar mi-au placut si incercam sa nu pierd nici un serial de-al lor au fost raba si rozi. pacat ca nu se mai difuzeaza emisiunile
bendeac e sinistru. Mondenii imi mai placeau intr-o vreme, dar nu au nici ei forta sa produca atit … Dar m-a amuzat ce ofuscat a plecat Bendeac de la Mondenii si ce emisiune slaba a inceput la Antena …
Good point!
Sunt de parere ca nu numai Bendeac e sinistru, cat tot ansamblu de “glume” de astazi. Nu m-a amuzat niciodata sa vad cum unul sau altul imita niste “altii” (spre exemplu Nikita, Fernando de la Caransebes si mai stiu eu ce saraci cu duhul).
Din fericire pentru mine, nu mai sunt la curent cu umorul televizat, caci am renuntat complet la televizor de aproximativ un an si jumatate, dar oricum, mai aud si eu din ce vorbeste lumea, atat cat sa ma “updatez”