Acel moment când turma dispare

Dacă la locul de muncă tot românul e obligat să se ia după şefi, atunci în timpul liber el preferă, de obicei, să se ia după … toţi ceilalţi. Când vine vorba de week-end, nici nu concepe să şi-l petreacă altundeva decât la mall, la grătar sau, dacă e bucureştean, în Centrul Vechi. Nu contează că n-are bani de cumpărături, că doctorul i-a interzis grăsimile sau că îşi bea berea de fiţe printre grămezi de moloz, pe străzi desfundate. Important e să fie în rândul lumii.

Aşa se cade, aşa se obişnuieşte, aşa se face, aşa-i pe la noi

Toată lumea pe acelaşi sens

În vacanţe, trebuie musai alese ca destinaţii Valea Prahovei sau litoralul, dar numai cu condiţia ca plecările şi sosirile să aibă loc sâmbătă dimineaţa, respectiv duminică seara. Astfel, statul cu orele în trafic va completa frumos pachetul de nervi obţinut deja la contactul cu tarifele  uriaşe percepute pentru servicii care includ: chelneri slinoşi cu degete lipicioase care-ţi numără dumicaţii, parcări supraaglomerate, puţin mucegai pe pereţii subţiri ai camerelor umbroase, mini-bar cu produse expirate, scandal la solicitarea facturii fiscale, băuturi contrafăcute.

De sărbători, programul opţional-obligatoriu cuprinde o înghesuială în hipermarket, o coadă la niscaiva moaşte, o sfântă îmbulzeală la Patriarhie şi o înghionteală la sărmăluţe moca. Că doar aşa-i tradiţia!

Toată lumea la biserică

Până şi în cele mai importante momente ale vieţii de familie, tot ochii târgului ne preocupă. E important ca tinerii miri şi viitorii părinţi să le poată povesti într-o zi nepoţilor cum au organizat ei cea mai trendy nuntă şi cel mai cool botez. Poate aşa vor pricepe şi urmaşii de ce tot neamul mai are încă de achitat vreo zece rate la creditele făcute pentru acele ocazii, cu speranţa că banii vor fi măcar recuperaţi, dacă nu chiar multiplicaţi prin darurile strecurate în plic de participanţi, căci aşa se obişnuieşte.

La scadenţă, ia turma de unde nu-i!

Fie că îşi alege casa, maşina, şosetele sau meniul de duminică, românul va lua întotdeauna drept ghid exemplul majorităţii şi drept sfătuitor, gura lumii. Majoritatea deciziilor se iau în detrimentul bugetului propriu, în ciuda bunului simţ, ba chiar împotriva voinţei personale, dar în deplin acord cu spiritul de turmă care a transformat Mioriţa în baladă-reper şi pe liberalul Becali în erou naţional. Păcat însă că toate consecinţele hotărârilor bazate pe înţelepciunea colectivă trebuie suportate exclusiv individual.

Senzaţia de siguranţă pe care conformismul ne-o dă în momentul luării deciziilor dispare brusc odată ce evenimentele iau o turnură negativă. Turma şi învăţămintele ori obiceiurile ei sunt de negăsit atunci când, dintr-un motiv sau altul, lucrurile merg prost.

Etichete: clișee, fițe, oameni, trafic