«

»

Copiii nu sunt retardaţi. Daţi-le o şansă

13 Aprilie 2012

Majoritatea adulţilor îi tratează pe copii, inclusiv pe ai lor de acasă, ca pe nişte retardaţi (pardon, persoane cu dizabilităţi mentale grave). Până şi când sunt portretizaţi în reclame, cei mici au mereu voci isterice, dicţii îngălate şi priviri tâmp-drăgălaşe.

Lasă-l, că-i copil! E mic, nu ştie, nu poate

copil pipi maşină poliţieDacă plodul are mai puţin de cinci ani, el este cărat în braţe, hrănit cu linguriţa şi încurajat să se uşureze la gardul de lângă bloc, pentru că mam’ mare nu vrea să mai consume curentul proprietarilor, cocoţând odrasla, cu liftul, până la toaleta din apartament.

De teama unor accidente, lipsă de preocupare sau din lenea de a-l supraveghea îndeaproape, copilul este proptit confortabil în faţa unui televizor sau calculator, unde vreo mamiţică, mamiţă sau tanti Miţă îi aduc la nas tot ce doreşte. Nici nu poate fi vorba să ajute la bucătărie, la curăţenie sau la micile reparaţii casnice. Până la vârsta şcolii e scuzat din oficiu de orice responsabilitate pentru că „e mic şi nu poate”.

D-l Goe domnul Caragiale Sub sloganul universal valabil „lasă-l, că-i copil”, juniorului i se permite să se transforme într-o adevărată pacoste, ori de câte ori calcă într-un magazin, parc, restaurant sau cinematograf. Părinţilor li se pare firesc să-l audă urlând ca din gură de şarpe ori de câte ori nu-şi primeşte ciocolata dorită sau să-l vadă împrăştiind, rupând, murdărind şi distrugând tot ce-i iese în cale. Se pare că nici măcar ei nu-şi creditează progenitura cu un intelect mai evoluat decât al unui babuin, pentru care regulile şi restricţiile nu fac nici cât o banană degerată. Aşadar, comportamentul cu iz sălbatic este perfect acceptabil, ba chiar simpatic. Şi să-l ferească Dumnezeu pe concetăţeanul care s-ar arăta deranjat de „năzbâtiile” puişorului!

Eşti mare, poartă-te responsabil

copil răsfăţat urlă plângeAceiaşi părinţi se aşteaptă însă ca, odată cu intrarea în clasa I, urmaşul lor să se transforme ca prin magie într-o fiinţă cuvântătoare, responsabilă, matură şi inteligentă. Ei cred că îndemnul „gata, de acum eşti mare”, va corecta dintr-o rostire toate obiceiurile proaste căpătate în primii şapte ani de viaţă. Copilul însă, e de altă părere.

După ce, de când se ştie, n-a auzit particula „nu” decât eventual completată de cuvintele „ … e aşa că mai vrei o bomboană”, proaspătul elev refuză să creadă că există pe lume interdicţii valabile şi pentru el. El nu înţelege de ce mama îl ceartă pentru că nu ajută la spălat vase şi de ce tata îi strică weekend-urile poftindu-l să-i ţină companie la spălatul maşinii. Nu pricepe cum se face că, brusc, nu mai are voie să ude tufele primăriei cu stropitoarea-i de la natură, nu mai este privit cu îngăduinţă când strică ceva şi nu mai este servit cu promptitudine când îşi ţipă dorinţele în văzul lumii. Se simte persecutat pe nedrept, ştiind că n-a făcut nimic rău în ultima vreme.

D-l Goe adult

Din păcate, unii nu reuşesc nici la maturitate să se dezbare de metehnele dobândite la vârsta grădiniţei. Îi vedem seara pe stradă, proptindu-se în primul zid, după ce ies de la cârciumă cu vezica plină şi mintea golită. Îi auzim zilnic la televizor, plângându-se că „nu li se dă” şi „nu sunt ajutaţi”. Îi întâlnim mai tot timpul la locul de muncă, refuzând să-şi asume vreo răspundere pentru că „sunt nou-veniţi în firmă şi nu pot”. Şi atunci ne dăm seama că poţi petrece primii şapte ani din viaţă acasă şi totuşi să nu ai „cei şapte ani de acasă”.

Ce caută românii:

1
+1 Vote -1 Vote +1coolnewz/Ratatouille
13 Aprilie 2012 @ 23:48

absolut, trebuie pusi la munca de mici.
+ bataia e rupta din rai :D

2
+2 Vote -1 Vote +1Oliver
14 Aprilie 2012 @ 1:06

Cel mai mult imi plac parintii care isi invata copii atunci cand sunt mici si adorabili sa foloseasca cuvine urate la adresa rudelor cu simtul umorului ca mai apoi cand se fac mari, rusinati, sa ii plesneasca peste gura cand nu se mai opresc din injurat. Ah, si era sa uit tatii cartofori care se lauda in fata copiilor cum fac ei bani din jocuri de noroc/biliard ca peste cativa ani cand magic dispar bani din casa sa ii omoare cu bataia.

3
Vote -1 Vote +1Acru
14 Aprilie 2012 @ 14:29

@Oliver, crezi? nu de la golani învaţă să înjure şi de la televizor să fure? au părinţii vreun amestec în educaţia copiilor? :idea:

4
-2 Vote -1 Vote +1Sandra
14 Aprilie 2012 @ 17:51

Cred ca e exagerat sa zicem ca parintii sunt prosti sau rai atunci cand isi educa gresit copiii. Cred ca de cele mai multe ori greselile se fac din prea multa iubire. Vrei ca puiul tau sa aiba tot ceea ce tu n-ai avut, sa fie ferit de greutatile si suferintele prin care tu ai trecut. Cand iti dai seama ca poate ai mers prea departe, e deja prea tarziu.

5
+2 Vote -1 Vote +1Acru
14 Aprilie 2012 @ 18:06

@Sandra, partea cu “greutăţile şi suferinţele” n-o poţi controla. Ele apar oricum. Îl poţi antrena pe copil pentru momentele respective sau îl poţi lăsa complet nepregătit, bazându-te pe speranţa că “s-o descurca” el cumva.

6
+1 Vote -1 Vote +1Oliver
17 Aprilie 2012 @ 3:51

Parintii se asteapta ca altii sa le educe copii. Daca in primii 7 ani unui copil i-se explica de ce X si Y este gresit, de ce Z este bun si cat de bine ii va fi lui peste ceva timp daca urmeaza calea cea drepta poate sa aiba majoritatea prietenilor golani si sa se uite la noua din zece filme cu injuraturi si nu il va influenta.

Nu sunt psiholog si nici nu am copii dar sunt de parere ca atunci cand educi un copil trebuie sa ii explici de unde ai pornit si care este recompensa pentru acel lucru. La matematica in gimnaziu ti-se spune ca sinus de 90 de grade este 1, insa foarte putini profesori deseneaza cercul trigonometric sau iti spun unde se foloseste in practica. Prefera sa iti tranteasca un tabel cu valori si sa iti dea trei exercitii seci de rezolvat.

Exista si parinti care fac invers, isi “supra-educa” copii. Ma refer la parintii care isi protejeaza copii de tot ce inseamna violenta, parinti pentru care desenele animate Asterix si Obelix este prea violent.Da, exista, credeti-ma pe cuvant ;)

Societatea in care traim nu e doar lapte si miere iar un copil tinut in puf nu va intelege anumite concepte si va fi exilat social pentru ca nu e antrenat, asa cum ai zis tu mai sus.

Semi ontopic: Jocurile nu te fac violent, fratele meu a vazut fatalitatea lui Sub-Zero in Mortal Kombat la ~ cinci ani si este o persoana extrem de non-violenta :)

De pe wikipedia:
“The series is known for its high levels of bloody violence, including, most notably, its Fatalities—finishing moves, requiring a sequence of buttons to perform, which, in part, led to the creation of the ESRB”

7
+3 Vote -1 Vote +1Acru
17 Aprilie 2012 @ 16:34

@Oliver, cu desenele animate violente e o adevărată fobie, în ciuda absenţei unei legături demonstrate între fugăreala lui Tom&Jerry şi comportamentele violente dezvoltate la vârsta maturităţii. Citez:

Posturile de desene animate difuzeaza mai multa violenta decat restul canalelor de televiziune. Canalele de desene animate difuzeaza, in medie, 20 de acte de violenta pe ora de emisie, fata de 14 prezente la posturile generaliste si cele informative.

Sursa

E greu de păstrat echilibrul între educaţia laxă şi cea prea strictă, însă a-ţi trata copilul ca pe un mini-adult (cu tot ce implică rolul respectiv), e un bun început.

Tu ce părere ai?