Religia e o piaţă funcţională în capitalismul românesc, atât la nivel individual, cât şi în palierul instituţional, unde lucrurile arată cam aşa. Algoritmul micro se dezvoltă după modelul:
Eu pun o lumânare, Ăl de Sus îmi dă un cinci la Bac. Eu țin regim (pardon, post) înainte de Paște și de Crăciun, Isus mă ferește de indigestia post-praznic. Eu stau o zi întreagă la coadă la moaște, Sfântul X îmi umple portofelul pe care îl frec de raclă.
Greu de crezut, dar, în mijlocul unui popor care se vrea „cu crucea-n frunte”, prosperă popii șarlatani care „deschid cartea”, ghicitoarele în bobi, stele și cafele sau vrăjitoarele care leagă cununii pe bază de izmene „băgate la vârtelniță”. Iar aici intervine şi componenta instituţională.
După ce se închină până la pământ și răcnesc Crezul ca să-i vadă vecinii că ei sunt duși la biserică, aceiași cuvioși se bat și se drăcuie pentru o sticlă de apă sfințită sau pentru o porție gratuită de sărmăluțe mănăstirești.
Obsedați de tradiția strămoșească, românii au reținut sute de ritualuri religioase fără noimă, pe care le respectă mimetic cu sfințenie din rutină, doar în speranța că vor reuși să mai târguiască îndeplinirea unei dorințe. Mai nimeni nu pricepe, de fapt, de ce nu se mănâncă brânză miercurea și vinerea, de ce se rupe turta în capul miresei sau de ce se leagă prosoape de oglinzile mașinii mortuare. Iar dacă vreunuia îi dă prin cap să întrebe, răspunsul invariabil va fi: „așa se obişnuieşte la noi”. Pentru că forma e mai valoroasă decât fondul, iar ochii lumii sunt mai ageri decât ai lui Dumnezeu.
Așa se explică de ce o enoriașă surprinsă la coadă în fața Patriarhiei, a mărturisit în fața camerelor de luat vederi că nu știe moaștele cui se înghesuie să le pupe, dar că „nu contează cine sunt sfinţii, contează ceea ce le cerem”. Momentul de o sinceritate dezarmantă poate fi vizionat în clipul de mai jos:
La nivel macro, lucrurile se complică. Intervin politicul, electoralul, evaziunea fiscală şi marketingul canonic. Unii ar spune că şi cel ideologic.
Ești foarte drastic în a judeca pe alții…și Dumnezeu va fi drastic cu d-ta ,când vei sta în fața Tronului ceresc.Nu-i lua lui Dumnezeu ceea ce este al Lui : a judeca faptele oamenilor pe care El i-a creat, nu tu,vierme ce ești!(termenul nu-mi aparține îl găsești la Vechiul Testament,așa ne numește Dumnezeu pe noi ,oamenii.Iar de preoți să nu te mai legi că Dumnezeu va pune degetul Său pe tine și e vai și amar!Nu judeca cele sfinte ,nici pe oameni,lasă toate în seama Lui,că nu tu ai făcut cerul și pământul,nu tu ai făcut luna și stelele,nu tu l-ai creat pe om ,nu tu ai făcut apele,izvoarele ,toate ființele de sub mări și de pe pământ.Așa că tu ,omule, vezi bârna din ochiul tău,decât paiul din ochiul altora!cum spune chiar Domnul nostru.
Ce este postul ?Un fel de atitudine a omului de a-și arăta credința în Dumnezeu,iubirea către El ,că, iată ,poate și el să se jertfească prin înfrânare de l a mâncarea de dulce.E o luptă cu tine însuți să postești și mai ales să biruiești ispitelele care atât de mult ne înconjoară.Postul ,cine îl înțelege cu adevărat, e ca o curățire a sufletului,nu numai a trupului,că se ia apoi Sfintele și Preacuratele Taine(Trupul și Sângele cel Dumnezeiesc) după ce te mărturisești preotului.Cum poți să iei cea mai prețioasă comoară în tine când sufletul duhnește ca o latrină de păcate,iar trupul s-a coborât în troaca porcilor,insultând dumnezeiasca lucrare a lui Dumnezeu.Omul ,când l-a făcut Dumnezeu,era ”după chipul și asemănarea Sa”(Facerea)
”Lăudat este Domnul întru sfinții Săi” spune psalmistul David.Cine cinstește sfinții îl cinstește pe Dumnezeu Care i-a învrednicit să la locuri de cinste în sfintele Sale ceruri.Sfinții sunt oameni care au trudit din greu pentru a
deveni nu rob ,nu slugă a lui Dumnezeu(e o mare cinste și aceasta) ci prieten ,chiar frate,cum spune Domnul nostru într-una din învățăturile Sale .Deci toți sfinții se cinstesc.Prin moaștele lor ,care nu sunt oase oarecare,Dumnezeu S-a proslăvit,arătând oamenilor cât de mult prețuiește Dumnezeu virtuțile câștigate cu multă nevoință de unii semeni ai noștri. IN toate zilele avem sfinți ,dar ei trăiesc în tăcere,în reguli aspre ,impuse ,pentru că au descoperit care este adevărata înțelepciune și scopul omului pe pământ.Dumnezeu a dat fiecăruia un rost,nu numai a mânca ,a bea ,a trăi în plăceri trecătoare,neglijând partea cea veșnică a omului,adică sufletul.Spune undeva Iisus la ispitele diavolului,că nu numai cu pâine trăiește omul ci și cu Cuvântul lui Dumnezeu.Fără Dumnezeu nimic nu suntem.El este Garantul fericirii veșnice într-o altă lume pe care noi, oamenii ,nu ne o putem închipui, pentru că perceperea ei este dincolo de cele cinci simțuri ale noastre cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, în trecerea noastră pe pământ.Iisus ,după ce a înviat a venit la apostoli prin ușile încuiate,ei erau urmăriți și se ascundeau să nu fie prinși.Lazăr,fiica lui Iair,fiul din Nain,Domnul i-a înviat ,El Însuși a înviat înălțându-Se la cer sub privirile apostolilor Săi.Dumnezeu ,spre a-i deosebi pe sfinți de restul oamenilor ,le-a dat și lor puteri neobișnuite .Sunt numeroase mărturii despre minunile lor, pe care le fac și după moarte pentru binele oamenilor.Dacă unii oameni se înghesuie la sărmăluțe este pentru că și diavolul nu stă degeaba,și-i mai smintește pe sărmanii oameni. Vin unii flămânzi,obosiți de drumuri grele,poate acasă n-au ce pune pe masă…e păcat să râzi de ei.
Ei nu au ajuns ca sfinții să stea în post câte 40 de zile,cum au stat unii oameni ai lui Dumnezeu.Moise,Sf.Ilie(venea la acesta când și când un corb de îi aducea de mâncare.Acest sfânt Îl rugase pe Dumnezeu să nu plouă timp de trei ani ,spre a pedepsi pe oameni care păcătuiau, ca și acum ,și se închinau la niște idoli de piatră.)Maria Egipteanca ,dintr-o femeie desfrânată a făcut Dumnezeu din ea o adevărată sfântă.Ea a nevoit 40 de ani prin pustiurile Iordanului,plângând amarnic păcatele sale.Printr-o viață sfântă,departe de vârtejul lumii și-a încărcat sufletul ce cele mai prețioase comori ale lumii:mântuirea sa și iubirea lui Dumnezeu care i-a răsplătit toate lacrimile sale de pocăință. Sfânta Biserică o cinstește ,la fel și credincioșii.Spune Iisus Dumnezeu:”Eu nu am venit pentru cel drept ,ci pentru acela păcătos”.Tradițiile populare certifică identitatea noastră ca popor.În tradiție avem spiritualitate,cultură,istorie,exact ceea ce trebuie ca un popor să se mențină pe coordonatele lui,deși astăzi se încearcă din răsputeri ștergerea acestora ca să fim un nimeni.Câte picturi ,câtă muzică,dansuri ,costume populare atestă că suntem români și nu tătari,nu chinezi,nu altceva.Trebuie să iubim tot ce-i românesc,ca să fim cu fruntea sus la străini care speculează orice greșeală a noastră .A ne defăima,a ne spăla rufele pe la UE,a ne pune singuri pata pe obraz ,a ne disprețui este tot ce-i mai rău pentru imaginea noastră!Țin și iubesc tradiția mea ROMÂNEASCĂ și nu cu Sf.Valentin și cu alte improvizații importate de pe aiurea, care nu au nimic cu filonul nostru de aur curat!
Nu ești d-ta în măsură să judeci la trei parale temelia pe care stai d-ta de două mii de ani.Aici ai crescut,laptele acestei țări ai supt…!Nu-ți fie rușine cu identitatea pe care Dumnezeu ți-a dat-o .Dacă trăiai la ruși cântai cazaciocul și cântai la balalaică și beai votcă ,dacă erai la nemți o-la-la pe vârfurile munților,la polonezi cântai polci,la turci fumai narghilea,dansai din buric.La mexicani purtai sombrero,la spanioli intrai în arenă să te dai mare în lupta cu taurii etc.AȘA CĂ MAI ÎNCET CU JUDECĂȚILE !TRADȚIILE ROMÂNEȘTI SUNT CELE MAI FRUMOASE DE PE PĂMÂNT,ca să știi.
Valeria, Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, apoi l-a numit vierme?! Ce nu se leagă aici?
P.S. N-avem 2000 de ani şi n-am supt niciun lapte de la ţara românească. În schimb, i-am plătit impozite, taxe şi dări, biruri pe care le-a risipit cu graţie deloc divină, cu girul poporului.
Religia in Romania si in special cea ortodoxa este o afacere,in genul doctorilor sarlatani care promit ca vindeca nu stiu ce boala cu vreun tratament miraculos. Link