Religia ca dietă

Dacă dragostea trece prin stomac, unii au senzaţia că şi credinţa urmează acelaşi traseu. De exemplu, distinsa Oana Niculescu Mizil ţine să explice cât de credincioasă este, prezentându-ne drept dovadă categorică faptul că respectă toate posturile. Nu de ieri de azi, ci încă de acum 15 ani! (Sursa) Publicul mai trebuie informat că Oana Niculescu a fost deja la spovedanie.

Mântuirea e invers proporţională cu numărul de calorii ingerate

Rochie albă

În viziunea Oanei Mizil, faptul că se iubea pasional cu fantele Marean Vanghelie pe când era măritată în acte şi în faţa lui Dumnezeu cu nenea Jamil Tohme nu-i ştirbeşte câtuşi de puţin din pioşenie. Până la urmă a purtat şi ea o rochie albă, într-o biserică frumoasă unde cântau nişte domni. Care-i problema? Important este că vreme de câteva săptămâni pe an Oana nu mănâncă lapte, brânză, carne, ouă şi ce ne mai dă hipermaketul nouă.

Din păcate, asemeni doamnei Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme (scuzaţi îngrămădeala de nume, dar chiar aşa o cheamă!), mulţi credincioşi declaraţi confundă religia cu dieta şi pe Dumnezeu cu un doctor Menci etern. Ei transformă postul într-un scop în sine, convinşi fiind că abţinerea de la mâncărurile „de dulce”, compensează orice defect lumesc.

Dumnezeu ca dietetician

Când eram la grădiniţă, umbla zvonul că dacă storceşti un păianjen, Doamne Doamne îţi iartă şapte păcate. Probabil că mulţi oameni mai cred şi la bătrâneţe în trocul cu Cel de Sus, aşteptându-se ca, înainte de Paşte şi de Crăciun, regimul alimentar să acţioneze ca un burete pentru conştiinţă.

Câte bătrâne nu se înfurie şi nu te ocărăsc pentru că nu le laşi să-şi piardă jumătate de oră în faţa tejghelei unui magazin, întrebându-se dacă „praf de zer şi E322” sunt de post? Câţi preacuvioşi mondeni nu se laudă pe toate drumurile cu sârguinţa lor în respectarea tradiţiilor bisericeşti? Câţi enoriaşi de frunte nu ajung la spital din pricina lăcomiei cu care atacă bucatele puse pe masă în zilele de sărbătoare pe care le-au aşteptat cu supă de varză şi mâncare de praz?

Câtă vreme curăţenia stomacală nu este însoţită şi de o minimă puritate sufletească, Biblia rămâne doar o altă carte de bucate.

Etichete: ipoCRIZiA, oameni