Amintiri
După scremeri prelungi şi anevoioase, Adrian Năstase, cel mai celebru împuşcat al istoriei post-decembriste, a ajuns în Spitalul Penitenciar Rahova. Cum unitatea sanitară e una dintre cele mai profesionist dotate din România, deţinutul cu numărul matricol N-două ouă-49 (scris şi N0049) va fi îngrijit mai bine decât majoritatea asiguraţilor sistemului medical de stat care au ghinionul de a fi internaţi. Cu siguranţă nu va fi nevoit să dea şpagă pentru fiecare pansament schimbat.
Tot la Rahova, de data aceasta la închisoare, a ajuns şi Sorin Ovidiu Vîntu, patronul de facto al trustului de presă Realitatea Media (în insolvenţă). El va executa, teoretic, un an de arest.
Felix Motanul Dan Voiculescu a demisionat din funcţia de senator USL. Prin această decizie, fondatorul Intact Media Group evită o eventuală condamnare în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, unde e acuzat alături de apostolul alimentaţiei raţionale, doctorul Gheorghe Mencinicopschi (cunoscut drept Dr. Menci cu pâinea Savoria în rândul cititoarelor de reviste glossy).
Ponta, din ce în ce mai singur?
Aparent, Victor Ponta e din ce în ce mai singur după ce trei dintre aliaţii săi ideologici au făcut un pas în spate. Sau în beci.
De fapt, premierul e întâiul câştigător al tuturor evenimentelor din ultima săptămână. Tema tezei de doctorat plagiate a fost înghiţită într-o adevărată spirală a tăcerii. Pe agenda publică n-a mai încăput dezbaterea despre ţinuta intelectuală jalnică a micului Titulescu. La drept vorbind, cine mai are timp să discute despre fraudă ştiinţifică şi agramatism când Năstase se joacă cu pistolul, Vîntu dă spa-ul pe puşcărie, iar Voiculescu renunţă la unul dintre scaune?
Prin dinamica evenimentelor, triada Năstase – Vîntu – Voiculescu a jucat pentru Victor Ponta. Cum varianta unei premeditări e fantasmagorică, e clar că ucigaşul cu faţă de copil al politicii româneşti are norocul specific unui lider de tip Traian Băsescu, în primul mandat.
Şi atunci, totul a început cu sacrificiul ritualic al mentorului “dragă Stolo”. Vă amintiţi?
Da, românii sunt un electorat emoţional.
