Pentru că Duhul Sfânt nu citeşte presa şi nici nu-i prea luminează pe ziarişti, cardinalul Jorge Mario Bergoglio n-a apărut pe lista scurtă a favoriţilor la demnitatea papală. Alegerea argentianului în vârstă de 76 de ani ca suveran pontif a surprins, mai ales că anunţul a fost făcut în latină, iar moderatorii români au avut nevoie de câteva minute chinuitoare pentru a se dumiri care dintre cuvintele rostite de la balconul bazilicii Sfântul Petru reprezintă, de fapt, numele noului Papă.
Îşi găteşte singur şi merge cu metroul
Contrast
Supranumit Tunetul misterios, Papa Francisc (nu Francisc I, nu Francisc întâi sau primul, numeralul se foloseşte doar dacă există minimum doi pontifi cu acelaşi nume papal) e de formaţie chimist. A devenit preot abia la 32 de ani, după ce o infecţie respiratorie l-a făcut să-şi piardă unul dintre plămâni şi să-şi întrerupă cariera în domeniul chimiei industriale. Ulterior, a urmat studii umaniste în Chile şi teologice în ţara natală.
Jorge Bergoglio duce o viaţă discretă şi austeră. Ca arhiepiscop de Buenos Aires, a refuzat privilegiile şi straiele cuvenite înalţilor prelaţi, optând pentru a călători cu metroul şi autobuzul. Îşi gătea singur şi zbura la Roma cu clasa economică. Mergea pe jos în mahalalele capitalei argentiniene pentru a propovădui credinţa. Da, fără bodyguarzi. La întrunirile ecleziastice era greu de observat. Pentru că se aşeza, umil, în ultimele rânduri.
Evită presa şi detestă ipocrizia
“Misiunea purtătorului de cuvânt al arhiepiscopului Jorge Bergoglio e să interpreteze tăcerea cardinalului. Cealaltă parte a slujbei e să refuze interviurile şi invitaţiile de a publica articole în presă”, scria Catholic Herald
Enigmatic şi sfios în faţa jurnaliştilor, actualul Papă Francisc aproape că n-a acordat niciun interviu în viaţa lui, fiind cvasi-invizibil pentru mass-media. Preotul iezuit a publicat extrem de rar, optând pentru a răspândi credinţa prin contact nemijlocit cu oamenii. Însă, în rarele apariţii mediatizate, sud-americanul a tunat împotriva ipocriziei unora dintre colegii săi clerici (care refuzau să boteze copii născuţi în afara căsătoriei) şi a criticat aspru politicienii locali.
Vedem mesajul, auzim ideea, simţim semnalul? BOR, recepţie!
Odată cu fumul alb ridicat deasupra Capelei Sixtine, cea mai mare biserică creştină a lumii transmite un mesaj. E despre discreţie, simplitate şi modestie. “Tiki-taka, tron de aur, oşteanul lui Hristos, dau un milion la Muntele Athos dacă mă calific pac-pac”, se vede fumul de la ferestrele ostentativului Palat ori Roma e prea departe?
Înainte de a fi Papa Francisc, Jorge Mario Bergoglio a refuzat atenţia presei şi a criticat ipocrizia. S-o auzi povestea asta şi în bisericile româneşti gravate cu numele politicienilor şi luminate de bliţuri în campaniile electorale? Se aude vreo ştire despre revizuirea sistemului de valori şi pe la noi?
Prin profilul său, Sfântul Părinte al Bisericii Catolice vorbeşte despre valoarea decenţei, a sincerităţii şi a umilinţei. Biserica Ortodoxă Română, se simte semnalul de la Vatican? Popa cu Maserati mai lucrează la voi? Mai vedem aşa ceva? Chiar, când vom întâlni un ierarh autohton într-un vagon de metrou? Înainte sau după ce construim cea mai impunătoare şi scumpă catedrală, finanţată cu bani de la buget?
Biserica Romana prin unii din reprezentantii sai, vrea acum sa ne transforme, prin CONSTITUTIE, in stat fundamentalist ortodox. Asta-i modestia, discretia si simplitatea popilor de pe la noi.