«

»

Mamaia şi copiii kitsch

10 Iulie 2012

pitipoance roz kitch

Mov cu roz

Zilele astea maimuţa textier a prestat din greu ore suplimentare ca să acopere nevoile mulţimii de vedete în devenire de la festivalul Bunicuţa Plozilor Mamaia Copiilor. Folosind ca sursă de inspiraţie nemuritoarele şlagăre ale Epocii de Aur, primata cu veleităţi de compozitor a zămislit idei remarcabile precum “eu vreau să cânt”, “muzica e viaţa mea-a-a-a, voi fi o stea-a-a-a” sau, pentru cei mai modeşti, “îmi iubesc părinţii/bunica/hamsterii/pisica”. Versurile, mai leşinate decât o mamaie pe care a prins-o codul portocaliu de caniculă bântuind prin centrul oraşului, au fost apoi potrivite pe nişte linii melodice care le-ar face până şi pe Mirabela Dauer ori Angela Similea să pară moderne.

Când era mamaia fată…

De altfel, s-ar zice că stimatele doamne ale muzicii româneşti sus-amintite s-au ocupat şi de punerea în scenă. Dacă nu ele, atunci nişte talentate colege de generaţie, cu nostalgii pentru anii tinereţii. Altă explicaţie nu ne vine în minte pentru pleiada de costume sclipicioase, coregrafia înţepenită şi decorurile ce par a fi încropite din rebuturile unui teatru cu vechime în … starea de insolvenţă.

Iată un videoclip care ne introduce în atmosfera anilor ’70 de concurs a Festivalului Mamaia Copiilor 2012:

Probabil că organizatorii n-au o părere foarte bună despre copii, confundându-i cu nişte coţofene sărace cu duhul, pentru care lucios înseamnă, invariabil, frumos. Şi care nu sunt în stare să înveţe o schemă de dans mai complicată decât „doi paşi la stânga, trei la dreapta, roteşti braţele şi dai cu ascuţitul”. Bomboana de pe coliva festivalului a reprezentat-o apariţia fetiţelor cu rol de prezentatoare, de care un stilist cu fantezii necurate şi-a bătut joc, machiindu-le şi îmbrăcându-le ca pe nişte demne reprezentante ale ligii piţipoancelor “under 18″.

Singurii care s-au descurcat de minune în tot kitschul cu iz de mucegai patronat de TVR au fost chiar micii protagonişti. Ei au muncit cu sârg să-şi înveţe rolurile, au cântat din suflet şi îşi merită aplauzele. Păcat că strădaniile lor sunt an de an umbrite de nişte adulţi care nu pricep că Mamaia e doar locul desfăşurării evenimentului, nu şi standardul lui de calitate.

Tu ce părere ai?