După ce maidanezul Caleidoscop, proprietatea ONG-ului omonim şi-a ostoit foamea cu un pui de om bucălat, o găleată cu emoţii s-a revărsat peste societatea românească, înecând firava raţiune.
Soluţia câştigătoare
Ştiind că atunci când vrei să îngropi o problemă, pasând responsabilitatea, faci o comisie, primarul regizor Oprescu face un referendum. Adică mai toacă nişte bani fie pentru a se spăla pe mâini de sângele căţeilor ucişi, fie pentru a putea ridica din umeri constatând că “nu se poate face nimic, câinii muşcă”. Orice rezultat va avea consultarea publică plătită de bucureşteni, autorităţile alese nu mai au nicio răspundere. E varianta win-win pentru edili.
Îi omorâm pe toţi sau îi lăsăm pe străzi?
Subiectul câinilor străzii polarizează opiniile. Românii s-au împărţit în două tabere mari:
- Cei de acord cu soluţia radicală, aplicată nediferenţiat asupra tuturor patrupedelor fără stăpân;
- Cei împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi, care vor soluţii aplicate punctual.
Astea sunt grupurile care se confruntă în spaţiul public.
A treia cale
Şi totuşi, există o a treia cale. E soluţia radicală, aplicată punctual. Dar nu animalelor, ci oamenilor. Acelor oameni care ne-au adus în situaţia de a avea 64.000 de maidanezi în Capitală, după ce au devorat miliarde de lei, muşcând cu lăcomie animalică din plăcinta fondurilor publice şi private. Acolo e problema, acolo e soluţia.
O rezolvăm româneşte. Urmează marea hinghereală
(actualizare 23 septembrie 2013)
Cel mai prefăcut politician dintre primarii României a scăpat până şi de bătaia de cap cu organizarea consultării populare. Problema a fost mutată acolo unde responsabilitatea individuală nu există. Adică în etern verginelul Parlament. Cu 266 de voturi pentru (nimeni nu va reţine cui aparţin acestea) şi 23 împotrivă (nemotivate într-un fel memorabil), Camera Deputaţilor a adoptat “legea pentru modificarea şi completarea OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân”, numită popular Legea eutanasierii.
Graţie înţelepciunii aleşilor, câinii comunitari au 14 zile lucrătoare să-şi găsească stăpân. Cei capturaţi în perioada Sărbătorilor legale vor trăi mai mult de două săptămâni. Apoi, vor fi ucişi. Evident, legea a fost deja atacată la Curtea Constituţională, aşa că Marea Hinghereală rămâne în suspans. Practic, nu se schimbă nimic şi nimeni nu plăteşte.
Câteva mii de patrupede nevinovate vor cădea victimă entuziasmului de moment, imediat ce legea va trece de CCR şi va fi promulgată. Primii vor muri căţeii uşor de capturat: cei de talie mică, cei bătrâni, cei blânzi, cei şchiopi. Apoi, peste cinci ani, ne vom întoarce de unde am plecat. Pentru că nu cânii sunt problema, ci oamenii.
Mare dreptate ai cu ingropatul problemei in analize si expertize. La nivel social totul se ingroapa asa. O societate moarta si-ngropata, o clica politica haihui si gasca intreprinzatorilor mafioti. Care caini? Azi, vagabonzii bucuresteni, dar sunt milioane de caini: in toate orasele, in toate padurile, in afara satelor, in varf de munte, oriunde – milioane. Ne-ar trebui mobilizare generala intr-un macel fara precedent sa-i eradicam. Bucurestiul e furtuna intr-un pahar cu apa. O furtuna costisitoare, dar care o sa treaca repede. Patru-cinci exemple internationalizate de cruzime nejustificata si o sa revenim in matca noastra de inertie ovina. Era si timpul ca Oprescu s-o cunoasca personal pe Bardot, sa invete sa ridice din umeri frantuzeste.
Pentru a treia cale, cum incepi a taia radacina? Si ce plantezi in loc?
@Jus(2), bună întrebare! Am putea începe cu Asociaţia Caleidoscop. Câţi câini a adoptat şi cine şi-a asumat răspunderea din partea ONG-ului, respectiv a Primăriei. Ne referim la persoane fizice, cu nume, prenume, domiciliu şi răspundere civilă, penală sau contravenţională.
Bun, aflăm că în acte Asociaţia Caleidoscop figurează ca având în proprietate X câini. Au două zile să-i aducă pe toţi la control. Pentru fiecare maidanez lipsă, amendă penală 5000 de lei pe numele Lavinia Mirela Nica (voluntar), Carmen Secăreanu (preşedinte ONG) şi Răzvan Băncescu (ASPA). Sau închisoare şase luni pe cap de câine pierdut. N-au cu ce plăti? Sechestru pe conturi şi executare silită a bunurilor. Legea există, numai că nimeni nu vrea s-o aplice.
Apoi extindem procedura la toate persoanele fizice şi juridice care şi-au asumat, în scris, responsabilitatea pentru animale, în solidar cu funcţionarii care n-au verificat situaţia în teren şi superiorii lor.
Aşa tai rădăcina răului, nu masacrând la întâmplare, nici deturnând fonduri pentru sterilizări şi îngrijiri fictive plus broşurele colorate cu poze înduioşătoare.
“Legea există, numai că nimeni nu vrea s-o aplice”
Te corectez putin…legi exista numai ca nu le aplica nimeni de la botosei, pan’ la 43. Asta e doar un caz, insa exista atatea situatii in care ar fi trebuit sa “cada capete” si in loc sa cada, parca mai bine au fost infipte..