Limba noastră cea înţeleaptă

V-aţi întrebat vreodată de ce a plăti nemţeşte înseamnă a achita o notă de plată corect, proporţional cu consumaţia, iar a gândi balcanic are o conotaţie negativă? La fel, a munci nemţeşte e un deziderat, în timp ce a dărui greceşte e de evitat. Limba română pare un depozitar de adevăruri geo-politice şi economice contemporane.

Clişeu sau realitate?

Sigur, ipoteza e bazată pe şabloane, dar oare de ce românii consideră că-i bine să fii neamţ la muncă? De ce nu grec, bulgar, spaniol sau rus? Nu e corect politic să caracterizezi un popor în baza clişeelor, dar câtă stereotipie şi cât adevăr o fi în zicerile populare despre balcanicii greci atunci când întreaga Europă, în frunte cu Germania, se chinuieşte să le acopere datoriile, iar ei onorează strădania UE cu astfel de caricaturi?

Efectul pervers al bătrânei democraţii

Alexis Tsipras, liderul comunist al Syriza (coaliţie radicală de stânga) lansează atacuri dure la adresa Uniunii Europene, pe care o acuză că “joacă poker cu vieţile grecilor”. Practic, partidul situat pe primul loc în intenţia de vot a cetăţenilor eleni, are o platformă pe cât de simplistă, pe atât de sfidătoare: anularea datoriilor şi a tuturor angajamentelor pe care Grecia, în calitate de partener european, şi le-a asumat benevol. Tsipras e primul în sondaje, propunând soluţia “v-am minţit în raportările oficiale, v-am luat banii împrumut, acum dispăreţi, dragi europeni“.

Culmea e că o parte a datoriei greceşti (100 de miliarde de euro!) a fost deja ştearsă, în numele solidarităţii europene. Cine credeţi că s-a zbătut pentru a convinge băncile să renunţe la jumătate din banii cuveniţi? Să-i punem o poză, tot de la greci:

Nu suntem nemţi!

E drept că toate ajutoarele financiare au presupus, teoretic, ca grecii să muncească mai mult, fiind plătiţi mai puţin. Adică invers decât au procedat până acum. Pentru câteva zeci de ani, grecii ar fi trebuit să funcţioneze precum germanii după cel de-al Doilea Război Mondial. Adică să fie nemţi, nu balcanici. Să fie corecţi, nu mincinoşi, muncitori, nu cheltuitori, raţionali, nu demagogici, modeşti, nu obraznici, spartani, nu epicurieni. Or asta e imposibil.

Adevărul e că privindu-i pe greci, cel puţin pe acei 20% care par dispuşi să voteze acum cu extrema stângă, parcă ţi-e ruşine să mai zici ceva rău despre români. Avem şi noi metehnele noastre, dar parcă puţina civilizaţie austro-ungară, vizibilă mai ales în Ardeal, anulează o parte din influenţa fanariotă. Păcat că n-au trecut şi nişte japonezi pe aici.

Etichete: banii, faliment, ipoCRIZiA, limba română